ICCJ. Decizia nr. 3676/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3676
Dosar nr. 19218/2004
Şedinţa publică de la 6 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă ;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
La data de 13 octombrie 2003, F.E. a chemat în judecată RA A.P.P.S. Bucureşti prin M.F.P. cerând anularea dispoziţiei nr. 308 din 30 septembrie 2003 privind imobilul din Bucureşti, şi obligarea pârâţilor ca, printr-o nouă dispoziţie, să-i restituie în natură, în baza Legii nr. 10/2001, bunul solicitat.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 137 din 10 februarie 2004, a admis acţiunea aşa cum a fost formulată.
Curtea de apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă, prin decizia nr. 379 din 26 mai 2004, a respins, ca nefondate, apelurile pârâţilor, cu motivarea că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. d) şi art. 7 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii pârâţii au declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia au arătat, în esenţă, că imobilul din litigiu a fost preluat către stat în baza Decretului nr. 224/1954, pentru neplata impozitelor şi că nu există probe administrate în sensul că neplata s-ar datora unor motive independente de voinţa proprietarului. Au cerut respingerea acţiunii.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea prevederilor art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001 şi a pct. 2.4. din Normele aprobate prin H.G. nr. 498/2003, rezultă că incidenţa acestor texte de lege este condiţionată de proba certă că neplata impozitelor este consecinţa unor măsuri abuzive impuse de stat datorită cărora drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate.
Or, în speţă, din probatoriul administrat în faţa instanţelor de fond rezultă că datorită măsurilor abuzive impuse de stat, reclamanta a fost evacuată forţat din imobil, situaţie în care a pierdut posesia bunului şi orice posibilitate da a-i culege fructele civile necesare plăţii impozitelor.
Totodată a fost constrânsă să închirieze , în condiţii precare şi de certă diminuare a veniturilor, o altă locuinţă.
Aşa fiind, cu temei şi în mod judicios, a fost admisă acţiunea, considerent pentru care recursurile vor fi respinse, cu obligarea pârâţilor recurenţi de a-i restitui reclamantei, în baza art. 274 C. proc. civ. cheltuielile de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de RA A.P.P.S. Bucureşti şi de M.F.P. împotriva deciziei nr. 379/A din 26 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a comercială şi de litigii de muncă.
Obligă pe fiecare recurent la câte 10 milioane lei cheltuieli de judecată în recurs către F.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4607/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3615/2004. Civil. Revendicare imobiliara.... → |
|---|
