CSJ. Decizia nr. 3603/2004. Civil. CONSTATARE NULITATE - RECTIFICARE C.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3603
Dosar nr. 19061/2004
Şedinţa publică de la 5 mai 2005.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 9721 din 13 noiembrie 2003 Judecătoria Braşov a admis în parte acţiunea principală formulată de reclamantul C.V.A. şi în parte cererea reconvenţională promovată de pârâţii Ţ.D.E. şi Ţ.L.I. şi a constatat nulitatea absolută parţială a ordinului. Prefectul judeţului Braşov nr. 704 din 20 septembrie 2001 pentru poziţia privind atribuirea în proprietatea pârâţilor a terenului înscris în C.F. Braşov nr. 23905 cu nr. top.9303/1/2/1/10.
S-a dispus revenirea la situaţia anterioară de carte funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâţilor, constatându-se că dreptul de proprietate asupra imobilului nu a ieşit niciodată din proprietatea antecesorilor reclamantului.
S-a dispus rectificarea C.F. nr. 23905 nr.top.9303/1/2/1/10 în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului şi înscrierea dreptului de proprietate al numiţilor C.I. jr. şi C.E. şi s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantului cu titlu de moştenire.
Au fost obligaţi pârâţii să lase în proprietate imobilul înscris în C.F. 23905 Braşov nr. Top.9303/1/2/1/10 şi s-a constat că pârâţii sunt dobânditori de bună-credinţă ai imobilului situat în Braşov, în baza Legii nr. 112/1995.
S-a constatat existenţa unei construcţii autorizate (garaj) edificată pe imobilul înscris în C.F. 23905 Braşov nr. Top.9303/2/11/1, top nou rezultat în urma dezmembrării efectuate conform raportului de expertiză 1772/2003 de expert C.M., ce face parte integrantă din sentinţă şi s-a respins cererea reconvenţională privind constatarea dreptului de proprietate al părinţilor pârâtei Ţ.L.I. asupra garajului, ca formulate de persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentinţe au promovat cereri de apel reclamantul C.V.A. şi pârâţii Ţ.D.E. şi Ţ.L.I.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin decizia nr. 661/Ap din 18 iunie 2004, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererilor de apel în favoarea Tribunalului Braşov.
Pentru a decide astfel, s-a motivat că petitul principal al cererilor promovate de părţi îl reprezintă constatarea nulităţii absolute parţiale a Ordinului nr. 704 din 20 septembrie 2001 emis de Prefectul judeţului Braşov în baza art. 36 din Legea nr. 195/2004, competenţa de soluţionare a apelurilor revenind Tribunalului Braşov.
Împotriva deciziei dată de Curtea de Apel Braşov, în termen legal, au declarat recurs pârâţii Ţ.D.E. şi Ţ.L.I. care au susţinut că interpretarea dată de instanţă este greşită, întrucât reclamantul este terţ faţă de ordinul prefectului, iar conform art. 60 din Legea nr. 18/1991, terţii vătămaţi în drepturile lor prin hotărârea comisiei sau ordinul prefectului pot folosi numai calea acţiunilor de drept comun şi nu procedura prevăzută de Legea fondului funciar.
Recursul nu este fondat.
Ordinul nr. 704 din 20 septembrie 2001 a fost emis de Prefectul judeţului Braşov în temeiul art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991. Obiectul principal al cauzei dedusă recursului de faţă îl constituie constatarea nulităţii absolute parţiale a menţionatului ordin numai în ce priveşte atribuirea unei suprafeţe de 160,86 mp de teren pârâţilor-recurenţi, deoarece ordinul se referă şi la alte şase categorii de persoane şi la alte nemişcătore, diferite de cel atribuit în proprietate pârâţilor. Instanţa de apel a constatat judicios că soluţionarea celorlalte petite ale acţiunii şi cererii reconvenţionale depinde, în mod hotărâtor, de modul de rezolvare a acţiunii în nulitate.
Este adevărat că art. 60 din Legea nr. 18/1991 dispune că terţii vătămaţi în drepturile lor prin hotărârile comisiei judeţene sau prin ordinul prefectului nu pot folosi decât calea acţiunilor de drept comun şi nu procedura prevăzută în acest capitol al legii, numai că prin art. III alin. (1) din Legea nr. 195 din 25 mai 2004 s-a prevăzut că hotărârile pronunţate de judecătorii în primă instanţă, în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal.
Întrucât nu se poate nega împrejurarea că ordinul prefectului atacat în justiţie a fost emis în baza art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, deci în materia fondului funciar, se constată că prin art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 s-au instituit noi norme de competenţă doar în privinţa soluţionării căilor de atac în sensul că hotărârile pronunţate de judecătorii în această materie sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel, fiind fără relevanţă natura juridică a acţiunii, dacă ea urmează procedura specifică Legii nr. 18/1991 sau este formulată conform dreptului comun, dar împotriva unei măsuri luată în baza Legii nr. 18/1991.
Deoarece modificarea introdusă prin art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 se referă numai la competenţa instanţelor care judecă căile de atac de reformare împotriva hotărârilor date de judecătorii în materia analizată, nu şi la natura juridică a acţiunilor promovate împotriva unor hotărâri sau ordine date în baza Legii nr. 18/1991, recursul declarat de pârâţi se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Ţ.D.E. şi Ţ.L.I. împotriva deciziei nr. 661/Ap din 18 iunie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3615/2004. Civil. Revendicare imobiliara.... | ICCJ. Decizia nr. 3558/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
