ICCJ. Decizia nr. 391/2004. Civil. Stabilire competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 391
Dosar nr. 12918/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 sub nr. 5174/2003, reclamanta C.D.A.P. a chemat în judecată pârâta I.E. solicitând să se constate deschise succesiunile defuncţilor B.G., H.D.R., B.T., S.M. şi P.T., împrejurarea că este unica lor moştenitoare şi să se stabilească pe bază de probatorii compunerea masei succesorale, care să-i fie în întregime atribuită; reclamanta a cerut de asemenea ca în acest context să se constate nulitatea testamentului lăsat de defuncta P.T. şi a certificatului de moştenitor emis în baza lui.
Prin sentinţa civilă nr. 5765 din 28 noiembrie 2003, Judecătoria sectorului 5 şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, potrivit prevederilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., reţinând că valoarea imobilului despre care se susţine că face parte din masa succesorală este cu mult peste 1 miliard de lei.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 167 din 17 februarie 2004, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 5 şi, constatând ivit conflictul negativ, a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, conform dispoziţiilor art. 21 şi art. 22 alin. (2) C. proc. civ. pentru a pronunţa un regulator de competenţă.
Tribunalul a reţinut în esenţă că:
- dezbaterea unei succesiunii pe cale judecătorească este în mod cert de competenţa judecătoriei de la ultimul domiciliu al defunctului, potrivit prevederilor art. 1 pct. 1 şi art. 14 C. proc. civ.,
- cererea de partajare a masei succesorale are, indiferent de valoarea acesteia, caracter accesoriu faţă de dezbaterea moştenirii şi revine spre soluţionare aceleiaşi instanţe, în condiţiile art. 17 C. proc. civ. Cu o motivare similară, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin sentinţa nr. 13 din 26 mai 2004 a stabilit că Judecătoria sectorului 5 este competentă în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, în termenul prevăzut de art. 22 alin. final C. proc. civ., criticând-o şi susţinând că în mod nelegal s-a considerat că judecătoria este competentă să soluţioneze cauza.
Recursul este nefondat.
Soluţionând conflictul de competenţă, Curtea de Apel a reţinut în mod corect, caracterul principal şi neevaluabil în bani al cererii vizând deschiderea succesiunii, constatarea calităţii de moştenitori şi compunerea masei partajabile, care sunt de competenţa judecătoriei în condiţiile art. 1 pct. 1 şi art. 14 C. proc. civ. În raport de această situaţie, partajul propriu-zis constituie un capăt de cerere accesoriu, prevederile art. 17 C. proc. civ. fiind aplicabile indiferent de valoarea bunurilor respective.
Aşa fiind, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta I.E. împotriva sentinţei nr. 13 din 26 mai2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4233/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4098/2004. Civil. încheiere carte funciara.... → |
|---|
