ICCJ. Decizia nr. 3779/2004. Civil. Acţiune anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3779
Dosar nr. 21546/2004
Şedinţa publică din 9 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 februarie 2002 la Judecătoria sector 6 Bucureşti reclamanţii A.S. şi N.I. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a ofertei de donaţie privind imobilul teren în suprafaţă de 346 mp situat în sector 6, oferta făcută statului de către autorii lor A.D. şi A.C.
În drept au invocat dispoziţiile art. 966, art. 813 şi art. 814 C. civ. şi Legea nr. 10/2001.
În motivare reclamanţii au arătat că donaţia este lovită de nulitate pentru că nu a existat intenţia de a dona statului şi pentru că donaţia nu era făcută prin act autentic. Au mai arătat reclamanţii că este o obligaţie fără cauză.
Prin sentinţa nr. 2466 din 6 aprilie 2004 Judecătoria sector 6 a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că sunt aplicabile dispoziţiile art. 967 C. civ. prin care se instituie două prezumţii relative şi anume prezumţia de valabilitate a cauzei şi prezumţia de existenţă a cauzei.
Oferta a fost acceptată prin Decizia nr. 189/1976 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti.
Reclamanţii nu au dovedit că autorilor lor le-a lipsit intenţia de a gratifica statul şi că s-ar fi exercitat asupra lor presiuni. In fine, reclamanţii au solicitat să se constate nulitatea absolută a ofertei de donaţie, pe care nu au depus-o la dosar, şi nu a contractului de donaţie. Conform art. 1171 C. civ. donaţia a fost făcută cu solemnităţile cerute de lege.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii au formulat apel arătând că este de notorietate faptul că în regimul comunist nu se poate vorbi de o intenţie reală de a dona statului.
Apelanţii mai arată că în speţă nu există contract de donaţie, respectiv nu puteau depune la dosar oferta de donaţie, existând doar Decizia nr. 189/1976.
În fine, apelanţii mai arată că atât oferta cât şi acceptarea trebuie să îmbrace forma actului autentic, ceea ce nu s-a respectat în speţă.
Prin Decizia civilă nr. 2266 din 26 octombrie 2004 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa în sensul că a admis acţiunea. A constatat nulitatea absolută a contractului de donaţie privind terenul în suprafaţă de 346 mp situat în Bucureşti pentru care s-a emis Decizia nr. 189/1976 a Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti Comitetul Executiv.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanţii au pus în discuţie valabilitatea contractului de donaţie în integralitate.
A mai reţinut că, din probele administrate, rezultă lipsa intenţiei autorilor reclamanţilor de a gratifica statul şi în aceste condiţii obligaţia era nulă deoarece lipseşte cauza.
Împotriva acestei decizii Municipiul Bucureşti prin Primar General a formulat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Hotărârea este criticată pentru că reclamanţii nu au dovedit că autorilor lor le-a lipsit intenţia de a gratifica statul şi că din probe nu rezultă că asupra autorilor s-ar fi exercitat presiuni.
Reclamanţii au solicitat să se constate nulitatea absolută a ofertei de donaţie şi nu a contractului.
Forma autentică a acceptării ofertei de donaţie a fost respectată iar oferta de donaţie poartă semnătura donatorilor.
Prin întâmpinare reclamanţii au solicitat respingerea recursului.
Recursul nu este fondat şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins pentru considerentele ce vor urma.
Critica privind împrejurarea că reclamanţii nu au dovedit că autorilor lor le-a lipsit intenţia de a gratifica statul şi că din probe nu rezultă că asupra autorilor s-ar fi exercitat presiuni urmează a fi înlăturată.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că din probele administrate rezultă în mod evident lipsa intenţiei autorilor reclamanţilor de gratificare a statului cu imobilul în litigiu, deci lipsa cauzei contractului de donaţie, obligaţia fiind nulă.
Legea nr. 10/2001 cuprinde în art. 2 alin. (1) pct. c dispoziţii privind acest gen de donaţii.
Recurentul mai arată că reclamanţii au solicitat să se constate nulitatea absolută a ofertei de donaţie şi nu a contractului.
Motivele de fapt care exprimă voinţa reală a reclamanţilor asupra dreptului dedus judecăţii conduc la concluzia fermă că s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de donaţie, nu numai a ofertei de donaţie, aşa încât această critică urmează să fie înlăturată.
De altfel, chiar formularea din Decizia nr. 189/1976 „având în vedere ofertele de donaţie făcute de un număr de cetăţeni pentru 55 terenuri", întăreşte această concluzie.
Recurentul arată că forma autentică a acceptării ofertei de donaţie a fost respectată, iar oferta de donaţie poartă semnătura donatorilor.
Decizia organului administrativ are valoarea unui act autentic în conformitate cu art. 1171 C. civ. şi art. 2 din Decretul nr. 478/1954. Aceasta însă, în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu poate conferi valabilitatea donaţiei respectiv ofertei de donaţie, nu poate consfinţi o preluare care s-a realizat abuziv aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului.
Pentru considerentele ce preced recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr. 2266 din 26 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3768/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3782/2004. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
