ICCJ. Decizia nr. 3860/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3860
Dosar nr. 7561/2004
Şedinţa publică de la 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Oradea nr. 10.565 din 4 octombrie 2000, reclamanta K.M. (fostă R.) a chemat în judecată pe pârâţii S.E.K., L.Ş. şi L.M., formulând şase capete de cerere, respectiv:
- să se constate că, prin contractul nr. 9287/2295 din 28 decembrie 1973, mama reclamantei (în prezent decedată) a vândut defunctului B.J., care este autorul primei pârâte, cota de ½ din imobilele înscrise în C.F. nr. 5410 Oradea, nr. top 3904, respectiv curte în suprafaţă de 277,3 mp şi 3/1000 mp, precum şi o casă nouă, formată din 2 camere, bucătărie şi anexe, situată în Oradea, casa veche rămânând în patrimoniul vânzătoarei şi să se constate că înscrierea actului în C.F. s-a făcut greşit;
- să se constate că defunctul B.J. a donat casa veche către pârâţii L., conform contractului nr. 5211 din 16 decembrie 1996;
- să se dispună anularea certificatului de moştenitor nr. 93 din 5 mai 1997 privind pe defunctul B.J. şi pe pârâta S.E.K., referitor la testamentul lăsat acesteia pentru cota de 1/1 din imobilul situat în Oradea, casa şi teren de 305 mp, înscrise în C.F. nr. 17.283 Oradea, nr. top 3904, precum şi anularea testamentului nr. 4185 din 24 iulie 1996, constatând că acesta este caduc;
- să se dispună rectificarea C.F. nr. 5410 Oradea în sensul celor de mai sus;
- să se dispună rectificarea C.F. nr. 17.283 Oradea, ca urmare a admiterii cererilor menţionate;
- să se rectifice şi înscrierile ulterioare în C.F. nr. 17.283 Oradea, respectiv să se dispună radierea înscrierii de la B5 în favoarea pârâtei S.E.K.
La data de 12 ianuarie 2001, reclamanta a depus la dosar o completare şi precizare de acţiune prin care a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, pe SC R.T. SRL Oradea şi a schimbat conţinutul petitelor 2), 3) şi 6), astfel: 2) să se constate că defunctul B.J. a donat pârâţilor L. casa veche, înscrisă în C.F. nr. 17.283 Oradea, nr.top 3904, cu cota de 250/555 din teren şi să se constate nulitatea absolută a contractului de donaţie nr. 5211 din 16 decembrie 1996, motivată pe faptul că defunctul a înstrăinat un bun care nu-i aparţinea, iar semnătura de pe contract este falsă, respectiv nu-i aparţine defunctului; 3) să se anuleze contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul menţionat mai sus, la petitul 2), încheiat între pârâţii L. şi SC R.T. SRL; 6) să se dispună rectificarea C.F. nr. 17.283 Oradea, în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate în favoarea societăţii comerciale pârâte.
La data de 11 septembrie 2001, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă şi a SC E.G. SRL Oradea care a cumpărat imobilul de la SC R.T. SRL.
Prin sentinţa civilă nr. 10.000 din 30 octombrie 2001, Judecătoria Oradea a admis în parte acţiunea completată şi precizată, respectiv capetele de cerere nr. 1) şi 2).
S-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtele S.E.K. şi L.M.
S-au respins capetele de cerere nr. 3), 4), 5) şi 6), astfel cum au fost precizate.
S-a luat act de renunţarea la judecată a reclamantei faţă de pârâta S.E.K., precum şi de faptul că această pârâtă nu şi-a mai susţinut excepţiile din întâmpinarea formulată în cauză.
În baza art. 274 C. proc. civ. a fost obligată pârâta L.M. să plătească reclamantei 2.470.000 lei cheltuieli de judecată, iar reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei S.E.K. suma de 3.000.000 lei şi pârâtei SC R.T. SRL suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9287 din 28 decembrie 1973 de notariatul de Stat Judeţean Bihor, încheiat între mama reclamantei, respectiv K.M., în calitate de vânzătoare şi B.J. în calitate de cumpărător s-a transmis dreptul de proprietate asupra unei cote de ½ din imobilul înscris în C.F. nr. 5410 Oradea, nr.top 3904, cotă ce reprezintă 277,3 mp teren şi o casă nouă, compusă din două camere, bucătărie şi anexe situate în Oradea.
Din extrasul de carte funciară depus la dosar rezultă că, la data vânzării, mama reclamantei avea în proprietate două case, notate pe terenul înscris la nr.top 3904.
După încheierea contractului de vânzare-cumpărare, operaţiunile de înscriere au constat în deschiderea unei noi coli de carte funciară, respectiv C.F. nr. 17.283 Oradea, în care a fost înscris nr.top 3904 în întregime, deşi se înstrăinase numai cota de ½ către cumpărătorul B.J.
Acesta din urmă a încheiat ulterior acte juridice prin care a transmis toate imobilele înscrise la nr.top 3904, deşi cumpărase numai jumătate din ele, respectiv a testat pârâtei S.E.K. imobilul cumpărat de la mama reclamantei (casă şi teren) şi a donat pârâtei L.M. imobilul pe care nu l-a cumpărat, respectiv casa veche şi terenul aferent, întabulate însă, în mod eronat, pe numele său, în această carte funciară nouă.
S-a constatat că actele juridice încheiate cu pârâta S.E.K. nu fac obiectul acestui litigiu întrucât imobilul moştenit de aceasta aparţinea defunctului B.J., astfel că reclamanta a renunţat la judecată faţă de această pârâtă.
Cu privire la contractul de donaţie s-a constatat nulitatea absolută a acestuia în raport de faptul că el are ca obiect lucrul altuia.
Cu privire la efectele nulităţii contractului de donaţie asupra actelor ulterioare de înstrăinare, succesive, către cele două societăţi comerciale, prima instanţă a reţinut că în cauză nu este aplicabil principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis deoarece dobânditoarele au fost de bună-credinţă.
Pârâtele L.M. şi S.E.K. au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, arătând că între părţi a mai existat un litigiu având ca obiect rectificare C.F. şi sistare indiviziune.
Instanţa de fond a respins excepţia, constatând că nu există identitate de obiect, părţi şi cauză.
Cererile privind rectificările de carte funciară au fost respinse cu motivarea că, întrucât actele subsecvente actului de donaţie rămân în fiinţă, reclamanta îşi poate valorifica pretenţiile faţă de pârâta L.M. printr-o altă acţiune.
Apelul declarat de pârâta L.M. împotriva sentinţei civile nr.10.000 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei Oradea a fost respins prin decizia civilă nr. 389/A din 22 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, ca nefondat.
Recursul aceleiaşi pârâte a fost însă admis de Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 1363/R din 27 noiembrie 2002, casându-se decizia instanţei de apel şi trimiţându-se cauza spre rejudecarea apelului.
Procedând la rejudecare, Tribunalul Bihor a pronunţat decizia civilă nr. 463/A din 1 iulie 2003 prin care a respins din nou, ca nefondat, apelul pârâtei L.M. împotriva sentinţei civile nr. 10.000 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei Oradea.
Recursul declarat de pârâta L.M. împotriva acestei ultime decizii a fost din nou admis de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă, prin decizia nr. 977/R din 22 octombrie 2003, pronunţându-se casarea deciziei civile nr. 463/A din 1 iulie 2003 şi reţinerea cauzei spre rejudecarea apelului, ca urmare a schimbării, între timp, a normelor de competenţă materială, prin O.U.G. nr. 58/2003.
Rejudecând apelul pârâtei L.M., Curtea de Apel Oradea, secţia civilă, a pronunţat decizia nr. 222/A din 19 martie 2004, prin care a admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 10.000 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei Oradea, pe care a schimbat-o în parte, respingând acţiunea completată şi precizată.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei recurente suma de 13.299.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut existenţa autorităţii de lucru judecat.
Astfel, instanţa a reţinut că primul, al patrulea şi al cincilea capăt din cererea reclamantei au mai făcut obiectul unei judecăţi, finalizate prin sentinţa civilă nr. 9753 din 2 decembrie 1998 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă şi irevocabilă.
Capătul al doilea de cerere, astfel cum a fost completat şi precizat a făcut, în parte, obiectul unui alt dosar, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 8333/1995 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă şi irevocabilă.
Instanţa de apel reţine, în legătură cu celelalte capete de cerere că, fiind subsecvente cererii de constatare a dreptului de proprietate al reclamantei, care a fost respins, se impune şi respingerea lor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând modificarea ei în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului pârâtei L.M.
Recursul este motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În detalierea motivelor de recurs, reclamanta expune argumentele pentru care susţine că în cauză nu există autoritate de lucru judecat.
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 9753 din 2 decembrie 1998 a Judecătoriei Oradea s-a respins acţiunea reclamantei R.M.(în cauza de faţă reclamanta K.M.) împotriva pârâţilor L.M., L.Ş. şi S.E.K., formulată în dosarul nr. 12585/1995.
S-a admis în parte acţiunea reclamantei L.M. împotriva pârâtei S.E.K., în dosarul nr. 11780/1997 şi, în acelaşi dosar s-a respins acţiunea faţă de R.M.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune privind imobilul înscris în C.F. nr. 17283 Oradea, nr.top3904 în sensul că atribuie reclamantei L.M. o casă şi teren de 250 mp cu nr.top nou 3904/1, iar pârâtei S.E.K. a doua casă şi 305 mp teren cu nr.top nou 3904/2, dispunându-se întabularea în C.F.
Sentinţa a fost menţinută prin respingerea apelului şi recursului.
Acţiunea reclamantei R.M. din dosarul nr. 12585/1995 a avut ca obiect rectificarea situaţiei de C.F. în sensul radierii inscripţiilor tabulare de sub B.11 din C.F. nr. 5410 Oradea şi de sub B.1 din 17283 Oradea şi înscrierii menţiunii că, prin contractul de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 1973 s-a transmis în proprietatea lui B.I. cota de ½ din imobilul înscris în C.F. nr. 5410 Oradea, nr.top3904.
Acţiunea a fost respinsă pe considerentul că, deşi înscrierea în C.F. a casei vechi, pe numele defunctului B.I. este greşită, totuşi rectificarea nu se poate realiza fără o hotărâre de anulare a actelor în temeiul cărora s-a făcut înscrierea, respectiv contractul de donaţie şi testamentul.
Ori, în cauza de faţă, tocmai această cale urmează reclamanta, respectiv anularea actului de donaţie, cu consecinţa rectificării corespunzătoare în cartea funciară.
Cu alte cuvinte, cererea reclamantei din dosarul nr. 12585/1995 are, cel puţin, altă cauză decât cea pe care o au petitele 1,4 şi 5 din prezentul dosar, ceea ce este suficient pentru a nu exista autoritate de lucru judecat.
De altfel, în ce priveşte primul capăt de cerere, acesta nici nu a făcut obiectul acţiunii reclamantei din dosarul nr. 12585/1995.
Referitor la al doilea capăt de cerere, instanţa de apel a invocat sentinţa civilă nr. 8333/1995 a Judecătoriei Oradea ca suport pentru autoritatea de lucru judecat.
Soluţia este complet greşită. Prin această sentinţă (definitivă prin respingerea apelului şi irevocabilă prin nedeclararea recursului) s-a stabilit că reclamanta este succesoarea mamei sale şi s-a respins cererea de constatare că în masa succesorală rămasă de pe urma acesteia era inclus şi imobilul pe care defuncta nu l-a vândut niciodată şi pe care, în mod inexplicabil, s-a întabulat cumpărătorul B.I.
Este evident că, acel litigiu a avut alt obiect şi altă cauză, neexistând elementele necesare şi obligatorii pentru a opera autoritatea de lucru judecat, prevăzută de art. 1201 C. civ.
Pentru considerentele de mai sus, instanţa va admite recursul, va casa decizia instanţei de apel şi, întrucât aceasta nu a intrat în cercetarea fondului, inclusiv cu privire la petitele 3 şi 6, pe care le-a respins ca fiind subsecvente celor respinse pe excepţie, se va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare [art. 312 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. proc. civ.].
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta K.(R.)M. împotriva deciziei nr. 222/A din 19 martie 2004 a Curţii de Apel Oradea, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3950/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3832/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
