ICCJ. Decizia nr. 4010/2004. Civil. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4010
Dosar nr. 13038/2004
Şedinţa publică de la 16 mai 2005
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La data de 2 noiembrie 2004, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de revizuire formulată de S.Î.P.A.M., în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 78/R-CM din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, arătându-se că aceasta este potrivnică unui număr de 26 decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cererea de revizuire urmează a fi respinsă, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin acţiunea formulată la data de 21 mai 2003, reclamantul S.Î.P.A.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Căminul nr. 13 Piteşti şi Centrul Bugetar nr. 1 Piteşti, obligarea acestora la calcularea şi plata corectă a sporurilor, adaosurilor şi indemnizaţiilor cuvenite personalului didactic în conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 281/1993, Legii nr. 128/1997 şi ale Contractului Colectiv de Muncă.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 436/CM din 15 septembrie 2003 a respins acţiunea reclamantului, reţinând că S.Î.P.A.M. nu are calitate procesuală activă, atâta timp cât drepturile salariale sunt calculate individual pe fiecare salariat în parte şi diferă de la unul la altul, iar în speţă cererea este formulată de o persoană juridică.
Recursul declarat împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Piteşti prin decizia civilă nr. 78/R-CM din 14 septembrie 2004, a cărei revizuire se solicită.
Instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că nu s-a făcut dovada că reclamantul a reprezentat persoanele nominalizate în tabelul depus, întrucât acestea nu au fost arătate în mod expres în acţiunea întocmită în conformitate cu dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., pentru a fi citate şi pentru ca o eventuală hotărâre favorabilă să poată fi executată.
Pe lângă acţiunea despre care s-a făcut vorbire, reclamantul a formulat şi alte acţiuni cu acelaşi obiect, dar împotriva unor pârâţi diferiţi.
În funcţie de modificările legislative intervenite în materia competenţei instanţelor de judecată, o parte din recursuri au fost soluţionate de Curtea de Apel Piteşti, iar o altă parte de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cele două instanţe pronunţând soluţii diferite.
Deci, prin decizia atacată s-a rezolvat diferit o problemă de drept similară celor soluţionate de instanţa supremă în cazurile menţionate, dar o asemenea situaţie nu constituie însă o condiţie suficientă pentru admiterea cererii de revizuire.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade deosebite, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiţii, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi şi având aceeaşi calitate.
Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.
Or, în speţă, cauzele soluţionate prin hotărârile invocate a fi potrivnice deciziei a cărei revizuire se solicită sunt numai similare ca obiect şi cauză, neexistând însă şi identitate de părţi.
Astfel, deşi în fiecare proces, revizuentul a avut calitatea de reclamant, pârâţii au fost diferiţi, în funcţie de şcolile la care aveau locurile de muncă membrii de sindicat şi de centrele bugetare care calculau şi stabileau drepturile salariale concrete.
Aşadar, soluţiile diferite au fost date în cauze asemănătoare, dar distincte în privinţa părţilor, hotărârea pronunţată în fiecare dosar producând efecte numai între părţile din respectivul dosar şi neavând autoritate de lucru judecat asupra altor pricini similare doar prin obiect şi cauză.
A admite contrariul ar însemna ca instanţa de revizuire să se transforme într-o instanţă de control judiciar, care să nu se limiteze doar la anularea ultimei hotărâri care încalcă autoritatea lucrului judecat dată de o hotărâre anterioară, ci să aprecieze care din hotărârile contrare este greşită, ceea ce ar excede competenţei sale.
Având în vedere considerentele de mai sus, urmează a se respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de S.Î.P.A.M. împotriva deciziei civile nr. 78/R-CM din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4043/2004. Civil. Radiere notare proces în... | ICCJ. Decizia nr. 3950/2004. Civil → |
|---|
