ICCJ. Decizia nr. 3832/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3832
Dosar nr. 9930/2004
Şedinţa publică de la 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă ;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la data de 3 octombrie 2003 sub nr. 10753, pe rolul Tribunalului Timiş, reclamantul P.I. în contradictoriu cu Primăria municipiului Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să anuleze dispoziţia nr. 1434 din 6 august 2003 emisă de Primarul municipiului Timişoara prin care i s-a respins cererea făcută prin notificare în baza Legii nr. 10/2001 de restituire în natură a imobilului situat în Timişoara.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că imobilul a fost preluat abuziv de către stat în baza Decretului nr. 223/1974 cu acordarea unor despăgubiri derizorii.
Mai arată reclamantul că imobilul nu a fost vândut către chiriaşi în temeiul Legii 112/1995 şi deci poate fi restituit în natură.
La termenul din 28 octombrie 2003 reclamantul îşi precizează acţiunea solicitând introducerea în cauză şi a Consiliului Local al Municipiului Timişoara ca reprezentant al Statului Român, fiind formulate distinct de cerere a contestaţiei, respectiv anularea dispoziţiei emise de Primarul Municipiului Timişoara, restituirea în natură a imobilului şi revenirea la situaţia anterioară în C.F., în sensul recunoaşterii calităţii de proprietar al imobilului în favoarea reclamantului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acţiunii invocând excepţia lipsei calităţii procesual pasive, iar pe fond , arătând că reclamantul a fost despăgubit.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 136 din 10 februarie 2004, a admis în parte acţiunea precizată de către reclamant, a dispus anularea dispoziţiei 1434/2003 emisă de Primarul Municipiului Timişoara a dispus restituirea în natură a imobilului, casă, situat în Timişoara înscris în C.F. nr. 38168 nr.top 16374/3/S, condiţionat de rambursarea sumei de 40.000 lei primite în temeiul Decretului nr. 223/1974, actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi cu respectarea prevederilor privind contractele de închiriere cuprinse în O.U.G. nr. 40/1999 (de protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţă).
A dispus înscrierea în C.F. nr. 38168 Timişoara nr. top 16374/3/S a dreptului de proprietate dobândit de reclamant prin restituirea în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001 condiţionat de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirilor de 40.000 lei actualizată cu indicele inflaţiei.
A respins contestaţia cu privire la restituirea terenului aferent casei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost proprietarul construcţiilor în litigiu, că acestea au fost preluate de către stat în baza Decretului nr. 223/1974, primind o despăgubire de 40.000 lei.
A mai reţinut instanţa, că reclamantul, prin notificare, a solicitat restituirea imobilului, iar Primarul Municipiului Timişoara a respins prin dispoziţie cererea, arătând că imobilul nu a fost preluat abuziv.
S-a mai reţinut de asemenea că destinaţia cu sau fără titlu valabil nu are relevanţă câtă vreme dispoziţiile art. 2 lit. g) şi h) din Legea nr. 10/2001 recunosc caracterul abuziv al măsurilor de preluare a imobilelor.
Au fost înlăturate susţinerile pârâtei bazate pe prevederile H.G. nr. 498/2003 întrucât nişte norme emise pentru aplicarea unei legi nu pot să o modifice.
A constatat că în această situaţie se impune restituirea în natură a imobilului întrucât nu a fost vândut chiriaşilor, dar totodată a făcut aplicarea art. 13 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind respectarea drepturilor chiriaşilor.
Cu privire la termen, cererea de restituire a fost respinsă întrucât terenul nu a fost preluat de stat de la reclamant.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel pârâţii Consiliul Local Timişoara şi Primăria Municipiului Timişoara prin primar, arătând în esenţă că H.G. nr. 498/2003 a fost emis pentru organizarea executării legilor şi ca atare el trebuie să fie aplicat de către instanţa de fond care în aceste condiţii trebuie să respingă acţiunea formulată de către reclamant ca nefondată.
Curtea de Apel Timişoara prin decizia civilă nr. 850 A din 3 mai 2004, a respins apelul ca nefondat reţinând că imobilul a fost preluat în mod abuziv şi nefiind înstrăinat către chiriaşi, soluţia de restituire în natură este legală.
Împotriva acestei decizii pronunţată de către instanţa de apel, Consiliul Local Timişoara şi Primăria Timişoara, prin primar, au declarat recurs, invocând enunţiativ motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Aceste motive nu au fost dezvoltate însă separat în cuprinsul motivării recursului care a fost foarte succintă.
Se susţine de către recurenţi că apreciază decizia instanţei de apel ca fiind greşită, întrucât instanţa nu era abilitată să cenzureze H.G. 498/2003 (prin care au fost aprobate Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001) şi deci a făcut o apreciere greşită a legii.
Susţine de asemenea că preluarea imobilului nu s-a făcut în mod abuziv şi în orice caz reclamantul nu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a H.G. 498/2003.
Recursul este nefondat.
Astfel, în mod legal, instanţele au înlăturat apărările formulate de către pârâţi bazate pe dispoziţiile art. 1.4 lit. B) din H.G. 498/2003, deoarece ele contravin evident cu prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001, iar H.G. mai înainte menţionat este un act administrativ dat în aplicarea legii şi cu forţă juridică inferioară ei, neputând să o modifice sau să adauge ceva la prevederile ei.
Susţinerea recurenţilor că reclamantul dacă era nemulţumit de dispoziţiile H.G. 498/2003 ar fi putut să invoce excepţia de neconstituţionalitate a acesteia este greşită întrucât art. 144 din Constituţie, art. 2 alin. (1) şi (2), art. 23 din Legea nr. 47/1992 prevăd căror acte normative li se aplică excepţia de neconstituţionalitate, controlul constituţionalităţii exercitat de Curtea Constituţională aplicându-se la legi, regulamente ale Parlamentului, Ordonanţe ale Guvernului, iar nu la hotărâri de guvern, tocmai datorită faptului că acestea sunt emise pentru a se organiza executarea legilor.
Sub aspectul fondului cauzei, în mod legal făcând aplicare art. 1, art. 2 lit. g) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, instanţa a admis în parte acţiunea cu o amplă şi temeinică motivare.
Astfel fiind, pentru considerentele mai înainte arătate, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Consiliul local al municipiului Timişoara şi Primăria municipiului Timişoara împotriva deciziei civile nr. 850/A din 3 mai 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3860/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3674/2004. Civil. Investire cu formulă... → |
|---|
