ICCJ. Decizia nr. 3874/2004. Civil. Executare silita. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3874Dosar nr. 11231/2004
Şedinţa publică din 11 mai 200.
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iaşi sub nr. 2373 din 6 octombrie 2003, petiţionarul S.G., prin intermediul executorului judecătoresc a solicitat, în temeiul art. 3731 C. proc. civ., încuviinţarea executării silite a sentinţei civile nr. 6329 din 12 aprilie 2000 a Judecătoriei Iaşi.
Prin încheierea din 7 octombrie 2003, Judecătoria Iaşi a admis cererea de faţă de intimatul debitor Prefectul judeţului Iaşi.
Acesta din urmă a declarat apel, înregistrat sub nr. 100 din 28 noiembrie 2003 la Curtea de Apel Iaşi şi soluţionat prin Decizia civilă nr. 77din 28 ianuarie 2004.
Apelul a fost admis şi s-a schimbat în tot încheierea, fiind respinsă cererea de încuviinţare a executării silite.
Instanţa de apel a reţinut că hotărârea ce constituie titlu executoriu nu este susceptibilă de executare silită, fiind pronunţată în materia Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, care instituie o procedură specială de reconstituire a dreptului de proprietate.
Astfel, se arată că, prin sentinţa civilă nr. 6329 din 12 aprilie 2000 a Judecătoriei Iaşi s-a anulat Ordinul nr. 503 din 20 noiembrie 1998 emis de Prefectul judeţului Iaşi şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al petentului S.G. pentru terenul în suprafaţă de 621,8 mp situat în Iaşi.
În conformitate cu art. 58 din Legea nr. 18/1991, persoana căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârea judecătorească irevocabilă se va adresa Comisiei judeţene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 cu o cerere de punere în executare, comisie care va emite o hotărâre în acest sens.
Prin urmare, Judecătoria Iaşi a încălcat aceste dispoziţii prin admiterea cererii de încuviinţare a executării silite, motiv pentru care soluţia a fost schimbată de către instanţa de apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul S.G., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, petentul arată că a urmat procedura instituită de art. 58 din Legea nr. 18/1991, Comisia judeţeană de aplicare a legii emiţând titlul de proprietate nr. 185628 din 14 august 2000.
Acesta susţine că s-a adresat Judecătoriei Iaşi cu cererea de încuviinţare a executării silite pentru că, după emiterea titlului de proprietate, Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a refuzat să procedeze la punerea sa în posesie cu terenul pentru care i-a reconstituit dreptul de proprietate.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Recursul este o cale de control judiciar nedevolutivă, astfel că, prin cererea de recurs, mai exact prin motivele de casare care se formulează nu se poate întregi cererea de chemare în judecată şi nici nu se poate schimba obiectul ei.
Examinând cererea de recurs formulată de petentul S.G. rezultă că ea nu cuprinde critici privind modul de soluţionare a apelului.
Deşi în cererea adresată executorului judecătoresc în vederea sesizării instanţei pentru încuviinţarea executării silite petentul arată că solicită reconstituirea dreptului său de proprietate, în contradictoriu cu Prefectul judeţului Iaşi şi pentru terenul identificat în sentinţa ce constituie titlu executoriu, în cererea de recurs arată că doreşte, în realitate, obligarea Comisiei judeţene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 să îndeplinească formalităţile de punere a sa în posesia terenului respectiv deoarece s-a realizat reconstituirea dreptului său de proprietate, conform sentinţei, prin emiterea titlului de proprietate.
Prin urmare, deşi s-a executat sentinţa civilă nr. 9977/1999 a Judecătoriei Iaşi, prin procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991, invocată în Decizia instanţei de apel, nefiind necesară şi pertinentă procedura încuviinţării executării silite, petentul recurent solicită ca, depăşind cadrul procesual iniţial să se realizeze o altă etapă reglementată de Legea fondului funciar, respectiv punerea sa în posesie, ceea ce nu se poate realiza pe calea aleasă în prezenta cauză.
Considerentele instanţei de apel justifică soluţia pronunţată şi, având în vedere şi argumentele expuse mai sus se va respinge recursul, ca nefondat [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.].
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul S.G. împotriva deciziei nr. 77 din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3870/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3861/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
