ICCJ. Decizia nr. 3861/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3861
Dosar nr. 7740/2004
Şedinţa publică din 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2949 din 24 septembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Târgovişte a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtul–reclamant M.I. şi drept urmare a fost respinsă atât acţiunea formulată de reclamantul B.M.N.C. împotriva pârâţilor M.I. şi B.M.I. cât şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul M.I. împotriva reclamantului B.M.N.C.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul B.M.N.C. cât şi pârâtul M.I.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 14 din 6 ianuarie 2004 a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul B.M.N.C. şi a luat act că pârâtul M.I. renunţă la judecata apelului.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de apel a reţinut că reclamantul, deşi a fost citat cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 42.500 lei şi 1.500 lei timbru judiciar, nu şi-a îndeplinit această obligaţie, astfel că potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi OG nr. 32/1995 a anulat ca netimbrat apelul declarat de acesta.
La data de 22 ianuarie 2004, reclamantul B.M.N.C. a declarat recurs împotriva acestei decizii invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Recurentul susţine în esenţă că nelegal, instanţa de apel i-a respins cererea pentru amânarea procesului mai ales că pentru termenul din 6 ianuarie 2004 condiţiile meteorologice nefavorabile l-au împiedicat să ajungă la instanţă.
Recursul declarat este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 156 C. proc. civ. „instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată".
În cauză, recurentul-reclamant avea obligaţia de a achita anticipat taxele judiciare de timbru cuvenite pentru apel aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o.
În acest context, cererea apelantului-reclamant pentru amânarea procesului a fost respinsă corect de instanţa de apel, care, de altfel „poate" acorda un termen pentru lipsă de apărare în cazuri temeinic motivate şi nu este obligată să accepte orice amânare solicitată de părţi. Apelantul putea trimite prin poştă taxele judiciare de timbru în cazul în care nu se putea deplasa.
Faţă de cele ce preced, Curtea constată că motivul de casare invocat este neîntemeiat şi potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
Conform art. 274 C. proc. civ. va obliga recurentul să plătească intimatului M.I. suma de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată dovedite cu înscrisurile depuse în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul B.M.N.C. împotriva deciziei nr. 14 din 6 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Obligă pe recurent să plătească intimatului M.I. suma de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3874/2004. Civil. Executare silita. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3862/2004. Civil → |
|---|
