ICCJ. Decizia nr. 3900/2004. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3900
Dosar nr. 8669/2004
Şedinţa publică din 12 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 5626 din 27 octombrie 2003, Judecătoria Oradea a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul M.I., în contradictoriu cu pârâţii P.H., O.M., S.R., ş.a., toţi reprezentaţi de D.I.
Pentru a pronunţa această hotărâre , instanţa de fond, în esenţă, a reţinut că reclamantul, care este proprietarul apartamentului nr. 11 din Oradea, şi al apartamentului 1 din Sânmartin nr. 105/A, a cerut prin acţiune să se constate că nu datorează cheltuieli de întreţinere pentru apă rece, începând cu data de 1 august 2002 şi să fie obligată Asociaţia de proprietari să-i încaseze cheltuielile datorate pentru perioada august-noiembrie 2002.
Din actele depuse la dosar rezultă că pentru perioada august-noiembrie 2002 reclamantul a plătit întreţinere la Asociaţia de Proprietari din Sînmartin, însă din declaraţiile martorilor S.V. şi M.V. rezultă că acesta vine şi la apartamentul din Oradea.
Reţine instanţa de fond, că nu este constituită o asociaţie de proprietari pentru acest imobil, dar numitul D.I. este reprezentantul intereselor proprietarilor şi figurează la Serviciul Asociaţiilor de Proprietari de pe lângă Primăria Oradea ca fiind administrator, iar locatarii l-au delegat să se ocupe de debranşarea apartamentului reclamantului de la consumul de apă rece.
Deoarece membrii asociaţiei pot să solicite diminuarea temporară a cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei numai dacă lipsesc cel puţin 30 zile calendaristice, în decursul a două luni consecutive, numitul D.I. ca proprietar şi reprezentant al celorlalţi proprietari putea fi obligat să încaseze suma diminuată doar dacă reclamantul lipsea din apartamentul situat în Oradea timp de 30 zile pe parcursul a două luni consecutive. O asemenea dovadă nu a fost făcută, iar martorii l-au văzut pe reclamant intrând şi ieşind din apartament.
Prin Decizia civila nr. 449 din 7 mai 2004 a Curţii de Apel Oradea a fost respins apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri, instanţa de apel reţinând că din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că reclamantul chiar dacă nu locuieşte în apartament, începând cu luna august 2002 a fost văzut de mai multe ori în locuinţă. Întrucât reclamantul nu a făcut dovada că a lipsit din apartament cel puţin 30 zile pe parcursul a două luni, corect instanţa de fond a reţinut că este neîntemeiată cererea de a se constata că nu datorează cheltuieli pentru plata apei reci, şi nu poate fi obligată persoana împuternicită de proprietari să încaseze sumele diminuate, deoarece acest fapt ar duce la diminuarea cheltuielilor comune pe perioada respectivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care, invocând art. 304 pct. 8, 9, 10 C. proc. civ., susţine că nu locuieşte în apartamentul situat în Oradea. Faptul că merge să aerisească locuinţa nu atrage obligaţia sa de a plăti cheltuielile comune, stabilite conform calculelor efectuate de numitul D.I.
Mai susţine recurentul, că nu poate fi obligat să monteze contoare, câtă vreme nu locuieşte în acest apartament, şi că s-a respins acţiunea, deşi se reţine împrejurarea că a formulat cerere la Primăria Oradea pentru a fi scutit de la plata cheltuielilor comune, fiind aplicabile prevederile art. 32 din Ordinul nr. 139/1997 al M.L.D.A.T.
Recursul va fi respins pentru următoarele considerente:
La data când s-a pronunţat instanţa de fond (27 octombrie 2003) art. 2821 C. proc. civ. avea următorul conţinut: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, obligaţii de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege".
Potrivit textului citat, hotărârile date în cererile privind obligaţia de plată a unei sume de bani în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv nu erau supuse apelului, iar sintagma „cereri privind obligaţia de plată a unei sume de bani" se referă la toate acţiunile privitoare la obligaţia de plată a unei sume de bani, indiferent de modul în care este formulată cererea şi de partea obligată la plată.
Or, în prezenta cauză, reclamantul, nemulţumit de modul în care s-a stabilit cuantumul sumei care face obiectul obligaţiei sale de plată a cheltuielilor comune de întreţinere, prin acţiunea formulată pe cale principală a cerut să se constate că nu datorează cheltuieli pentru plata apei reci şi să fie obligată persoana împuternicită cu încasarea cheltuielilor de întreţinere să primească suma datorată.
Acţiunea privind obligaţia reclamantului de plată a sumei de bani datorată de acesta cu titlu de contribuţie la cheltuielile comune de întreţinere, se încadrează în cererile prevăzute de art. 2821 C. proc. civ., iar hotărârea pronunţată de instanţa de fond era supusă numai recursului.
Greşeala curţii de apel de a califica drept apel calea de atac folosită de reclamant, nu îi deschide acestuia calea unui nou recurs, deoarece căile de atac sunt stabilite de lege şi nu de judecător, iar prin exercitarea de către curtea de apel a controlului judiciar asupra hotărârii pronunţate de judecătorie, dreptul reclamantului la exerciţiul singurei căi de atac prevăzută de lege s-a stins, neputând fi declarat un nou recurs doar pentru faptul calificării greşite a căii de atac folosite iniţial.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamant va fi respins, fără a fi analizate criticile formulate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul M.I. împotriva deciziei nr. 449 din 7 mai 2004 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 395/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3913/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
