ICCJ. Decizia nr. 3917/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3917Dosar nr. 11878/2004
Şedinţa publică din 12 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 633 din 8 octombrie 2003, Judecătoria Marghita a admis acţiunea formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu pârâtul C.C.M., a dispus evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamantei, situat în Marghita, înscris în C.F. 3134 Marghita, la nr.top 1395 şi a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 2.085.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta este proprietara imobilului care face obiectul litigiului. Pârâtul are un drept de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 100 mp din totalul suprafeţei de 1396 mp. De asemenea are drept de ipotecă asupra imobilului pentru garantarea plăţii sultei de 298.460.525 lei, însă prin folosirea imobilului de către pârât, reclamanta este împiedicată să-şi exercite prerogativele ce decurg din dreptul său de proprietate.
Prin Decizia civilă nr.56 din 28 ianuarie 2004, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul declarat de pârât şi a fost obligat apelantul să plătească intimatei suma de 2.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta este proprietara imobilului din care s-a dispus evacuarea pârâtului apelant şi ca pentru sulta de 298.460.525 lei datorată de intimata, aceasta a făcut ofertă de plată, însă apelantul a refuzat să se prezinte la executorul judecătoresc. De aceea, faţă de refuzul acestuia de a primi sulta, reclamanta intimată a consemnat la CEC întreaga sumă.
Se mai reţine, că apelantul nu s-a prezentat în instanţă şi nu a precizat în scris motivele de apel.
La cererea acestuia, motivată pe faptul că în aceeaşi zi mai are un dosar pe rolul Judecătoriei Marghita, cu nr. 1734/2003, la primul termen de judecată s-a amânat cauza, însă din copia cererii depusă în acel dosar rezultă că în cauza respectivă, de asemenea a solicitat să se amâne judecata , susţinând că este citat la Curtea de Apel Oradea. În acelaşi mod a procedat şi la termenul din 28 ianuarie 2004. De aceea , raportat la cererea de amânare formulată pentru termenul din 28 ianuarie 2004, s-a apreciat că acesta are cunoştinţă de termenul de judecată acordat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul care, fără să invoce vreun motiv în recurs, susţine că instanţa de apel nu i-a dat dreptul de a se apăra, drept prevăzut de lege, deoarece nu s-a avut în vedere că a fost în imposibilitate să se prezinte în instanţă pentru că la acelaşi termen a avut de susţinut o cauză la Judecătoria Marghita.
Mai arată recurentul, că prin complicitatea unor persoane, dreptul asupra imobilului care face obiectul procesului a fost intabulat numai pe numele reclamantei şi că a formulat plângere penală.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul şi să fie judecată cauza în lipsa sa.
Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente:
Susţinerea recurentului că instanţa de apel i-a încălcat dreptul de apărare face posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă dispoziţiile înscrise în acest text nu sunt incidente în cauză, deoarece instanţa de apel a aplicat corect prevederile art. 156 C. proc. civ.
Textul dispune: „Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise".
În prezenta cauză, la primul termen, 14 ianuarie 2003 , apelantul a cerut să se amâne judecata, susţinând că pentru această dată este citat într-un alt proces aflat pe rolul Judecătoriei Marghita, iar instanţa de apel, apreciind ca fiind întemeiată cererea formulată de apelant, a amânat judecata la 28 ianuarie 2004.
Pentru acest termen, apelantul a formulat a doua cerere de amânare, invocând acelaşi motiv, iar instanţa corect nu a admis cererea, în raport cu textul citat care prevede ca pentru lipsă de apărare se poate da un singur termen şi faţă de actele depuse la dosar, care atestă faptul că la ambele termene, în cele două cauze aflate pe rol, apelantul solicitase amânarea.
Dispoziţiile înscrise în art. 156 C. proc. civ. fiind aplicate corect, susţinerea recurentului că i-a fost încălcat dreptul de apărare nu este întemeiată, iar susţinerea că a formulat plângere penală privind modul în care s-a făcut intabularea dreptului de proprietate nu face posibilă încadrarea în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, va fi respins recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge recursul declarat de pârâtul C.C.M. împotriva deciziei nr. 56 din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 12 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3913/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3870/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
