ICCJ. Decizia nr. 395/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 395.
Dosar nr. 9833/2004
Şedinţa publică din 13 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 8 aprilie 2003, reclamantul Z.U. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria oraşului Vălenii de Munte să se dispună anularea dispoziţiei nr. 73 din 10 martie 2003 emisă de Primarul oraşului Vălenii de Munte prin care i s-a respins cererea de restituire prin echivalent a terenului în suprafaţă de 423 mp.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că autorii reclamantului au fost proprietarii unui teren în suprafaţă de 2.065 mp, în anul 1963 fiind obligaţi să lase liberă suprafaţa de 243 mp pentru amenajarea unei străzi.
Prin sentinţa civilă nr. 1100 din 5 noiembrie 2003, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată contestaţia, reţinându-se că reclamantul nu a făcut dovada că terenul a fost preluat în mod abuziv, conform prevederilor Legii nr. 10/2001 şi neavând deci dreptul la măsuri reparatorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, considerând că în mod greşit prima instanţă a apreciat că terenul în litigiu nu a fost preluat abuziv de către stat.
Prin Decizia civilă nr. 716 din 11 martie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul reclamantului şi a schimbat în tot sentinţa nr. 1100 din 5 noiembrie 2003, în sensul că a admis contestaţia formulată şi a anulat dispoziţia nr. 73 din 10 martie 2003, constatând că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent în baza Legii nr. 10/2001, pentru terenul în suprafaţă de 423 mp.
În considerentele deciziei s-a reţinut că terenul în litigiu a fost preluat de organele locale ale administraţiei de stat din Vălenii de Munte fără temei legal, fără a exista un act normativ de preluare, astfel încât reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, terenul făcând parte în prezent din domeniul public al oraşului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul oraşului Vălenii de Munte, criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut, în esenţă, că preluarea terenului în litigiu nu a fost abuzivă, cedarea terenului fiind făcută de bună voie de către autorii reclamantului (alături de alţi vecini proprietari) pentru realizarea străzii Soarelui.
Intimatul Z.U. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei Curţii de Apel Ploieşti.
Recursul este nefondat având în vedere considerentele ce vor urma:
Prin contractul de vânzare–cumpărare autentificat sub nr. 602/403 din 14 august 1956, autorii reclamantului, Z.Ş. şi Z.I., au dobândit în proprietate un teren în suprafaţă de 2065 mp din care, în anul 1963, a fost preluată suprafaţa de 423 mp pentru înfiinţarea unei străzi.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, terenul face parte în prezent din strada S., aparţinând domeniului public al oraşului Vălenii de Munte.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001, prin imobile preluate abuziv se înţelege: "orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat".
În speţă, terenul în litigiu a fost preluat de organele locale ale administraţiei de stat din Vălenii de Munte fără un act normativ de preluare, de altfel pârâta recunoscând în faţa primei instanţe că nu a existat un decret de expropriere.
Nu poate fi reţinută susţinerea recurentului că terenul a fost cedat de bună voie de autorii reclamantului, care doreau, alături de alţi vecini proprietari, realizarea unei străzi, această susţinere nefiind dovedită de recurent, căruia îi revenea sarcina probei, conform art. 1169 C. civ.
Prin urmare, terenul în litigiu fiind preluat în mod abuziv, fără titlu valabil, reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În consecinţă, criticile recurentului nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerent pentru care, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul oraşului Vălenii de Munte împotriva deciziei nr. 716 din 11 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3957/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta... | ICCJ. Decizia nr. 3900/2004. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
