ICCJ. Decizia nr. 3920/2004. Civil. Anulare titlu proprietate. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3920/2004
Dosar nr. 5632/2002
Şedinţa publică din 25 mai 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3548 din 13 noiembrie 2000, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul C.G., în contradictoriu cu pârâtele D.R., Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Prefecturii judeţului Vrancea şi intervenienţii P.A. şi P.V., acesta din urmă având calitatea de succesor al defunctului P.G., a fost anulat parţial titlul de proprietate nr. 836 din 28 februarie 1996, eliberat pe numele pârâtei D.R., pentru suprafaţa de teren de 17 ari şi a fost respinsă cererea de intervenţie.
Apelurile declarate de pârâta D.R. şi de intervenienţi au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 2446 din 3 iulie 2001, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 3513 din 20 decembrie 2001 a admis recursul declarat de intervenienta P.A. şi extinzând efectele recursului şi în privinţa intervenientului P.V. şi pârâtei D.R., a modificat parţial Decizia tribunalului, urmare admiterii apelurilor, în sensul respingerii cererii de anulare a titlului de proprietate nr. 836/1996, emis pe numele pârâtei D.R.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susţinând în esenţă că a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii şi că este vădit netemeinică, deoarece, cererea de intervenţie trebuie calificată ca fiind accesorie, situaţie în care recursul intervenientei era neavenit în lipsa recursului pârâtei D.R., conform art. 56 C. proc. civ. şi că în cauză a fost dovedit dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în litigiu.
Recursul în anulare este nefondat.
Din dosarul judecătoriei se află cererea de intervenţie formulată în interes propriu de intervenienţii P.G. şi P.A., prin care aceştia au solicitat a se constata că sunt proprietarii suprafeţei de 17 ari, teren intravilan, situat în comuna Vicovu de Sus, judeţul Suceava, ce formează obiectul litigiului.
Motivându-şi cererea de intervenţie, intervenienţii au arătat că au dobândit terenul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6640 din 11 decembrie 1996 la Biroul notarului public C., din Rădăuţi, încheiat cu pârâta D.R., căreia i-a fost emis titlul de proprietate nr. 836/1996.
Este evident deci faptul că cererea de intervenţie a fost formulată de intervenienţi în interes propriu, iar nu în interesul pârâtei D.R., situaţie în care nu sunt incidente prevederile art. 56 C. proc. civ., potrivit cărora, apelul sau recursul declarat de cel care intervine în interesul uneia dintre părţi este socotit neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a declarat ea însăşi apel sau recurs.
Dar şi în ceea ce priveşte fondul litigiului, se constată că soluţia curţii de apel este temeinică şi legală.
Pârâtei D.R. i-a fost emis titlul de proprietate nr. 836/1996 şi, în baza lui a încheiat cu intervenienţii contractul de vânzare-cumpărare la data de 11 decembrie 1996, intervenienţi care figurează în cartea funciară în calitate de proprietari ai suprafeţei de teren de 1700 mp, nr. top 5912/21, teren pe care au edificat o construcţie.
Reclamantului i-a fost emis titlul de proprietate nr. 2977 din 29 martie 1999, deci după aproape trei ani, în baza sentinţei civile nr. 4409 din 5 octombrie 1995, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, sentinţă neopozabilă pârâtei D.R. şi intervenienţilor care nu au fost părţi în acel proces.
Cum reclamantul nu a dovedit că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin cumpărare, aşa cum a susţinut, în mod temeinic a procedat instanţa de recurs respingându-i cererea de anulare parţială a titlului de proprietate nr. 836/1996, emis de pârâta D.R.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 3513 din 20 decembrie 2001 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3930/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 3922/2004. Civil. LITIGIU DE MUNCA. Recurs în... → |
|---|
