ICCJ. Decizia nr. 3924/2004. Civil. Litigiu munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3924/2004
Dosar nr. 4207/2003
Şedinţa publică din 25 mai 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1381 din 10 iulie 2002, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia civilă, a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamanţii S.S., L.M., M.I. şi de intervenienta C.V., împotriva pârâţilor Tribunalul Sălaj şi Ministerul Justiţiei, care au fost obligaţi să le restituie petenţilor sumele reţinute cu titlu de asigurări sociale de sănătate, în procent de 7 %, pentru perioada 1 ianuarie 2000 - 30 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflaţie, plus dobânzile legale.
Totodată a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţi împotriva C.A.S.O.P.S.N.A.J.
Recursurile declarate de pârâţi şi de chemata în garanţie împotriva sentinţei tribunalului au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 2154 din 22 octombrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susţinând în esenţă că au fost pronunţate cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2), (4) şi (6), art. 52 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997, din care rezultă că magistraţii nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistraţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, această gratuitate neechivalând însă cu scutirea de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, care, constituie o obligaţie distinctă.
Beneficiul gratuităţilor prevăzute în art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condiţiile cuprinse în Legea nr. 145/1997, în al cărei articol 4 este menţionată regula generală a obligativităţii asigurării, de la care există excepţiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuţiei, prevăzute în art. 6 şi art. 55 din aceeaşi lege.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 145/1997, persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute în art. 6 şi art. 55.
Cum magistraţii nu sunt menţionaţi printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii, se constată că, doar prin greşita aplicare a prevederilor legale susmenţionate a admis acţiunea tribunalul, soluţie confirmată de curtea de apel.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 3303 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri şi a fi respinse, atât acţiunea, cât şi cererea de chemare în garanţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Casează Decizia nr. 2154 din 22 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă şi sentinţa civilă nr. 1381 din 10 iulie 2002 a Tribunalului Sălaj, secţia civilă şi, pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamanţi.
Respinge cererea de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3932/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3930/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs... → |
|---|
