ICCJ. Decizia nr. 3957/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3957
Dosar nr. 9828/2004
Şedinţa publică din 13 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1067 din 13 octombrie 2003 pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat indicată de pârâţii C.M. şi C.I., respingându-se în consecinţă acţiunea formulată de reclamanta F.V.
Instanţa a reţinut că prin acţiunea reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2650 din 26 septembrie 2000 şi evacuarea pârâţilor din imobilul situat în municipiul Vatra-Dornei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la încheierea contractului au fost încălcate prevederile art. 30 şi art. 31 din Legea nr. 17/2000 în sensul că, fiind în vârstă şi bolnavă, nu a fost asistată de un reprezentant al Autorităţii tutelare iar obligaţia de întreţinere în sarcina pârâţilor nu a fost consemnată în actul autentic.
Examinând probatoriile administrate, instanţa de fond a reţinut că excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de către pârâţi, este întemeiată, întrucât o acţiune identică din punctul de vedere al art. 1201 C. civ. a fost respinsă prin sentinţa civilă nr.869/2001 a Judecătoriei Vatra-Dornei, rămasă definitivă şi irevocabilă prin deciziile nr. 141/2002 (Tribunalul Suceava) şi nr. 2625/2002 (Curtea de Apel Suceava).
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe, prin care a susţinut că în mod greşit i-a fost respinsă acţiunea, a fost la rândul său respins, cu motivare asemănătoare celei a instanţei de fond, prin Decizia civilă nr. 418 din 27 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava.
Prin prezentul recurs, motivat în drept cu referire la „art. 304 pct. 7-11 C. proc. civ.", reclamanta a menţionat două motive de nelegalitate şi anume încălcarea dreptului la apărare (întrucât la primul termen la fond i s-a respins cerere de amânare a judecăţii) şi neobservarea incidenţei prevederilor art. 30 şi urm. din Legea nr. 17/2000.
Prin întâmpinare intimaţii pârâţi au solicitat respingerea recursului.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recursul nu este întemeiat.
Sub un prim aspect este relevantă împrejurarea că reclamanta a fost prezentă personal în instanţă la termenul de judecată de la 13 octombrie 2003 iar din conţinutul încheierii de şedinţă nu rezultă că ar fi solicitat amânarea pentru a-şi angaja avocat. Reclamantei i s-a dat cuvântul şi pe excepţie şi pe fondul cauzei, punctul său de vedere fiind consemnat pe larg, astfel încât nu există nici o vătămare a dreptului la apărare.
În ceea ce priveşte incidenţa prevederilor Legii nr. 17/2000, instanţele au reţinut în mod corect că în această problemă a fost tranşată cu autoritate de lucru judecat, dispoziţiile art. 1201 C. civ. fiind pe deplin aplicabile inclusiv sub aspectul „întemeierii pe aceeaşi cauză" a celor două acţiuni.
Aşa fiind, cum soluţia pronunţată este pe deplin legală şi temeinică, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta F.V. împotriva deciziei nr. 418 din 27 februarie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Obligă recurenta la 3.478.000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii-pârâţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3949/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 395/2004. Civil → |
|---|
