ICCJ. Decizia nr. 3966/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3966Dosar nr. 10400/2004
Şedinţa publică din 13 mai 2005
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 23 aprilie 2003, reclamantul G.M. a chemat în judecată pe pârâta G.F., solicitând obligarea acesteia la deschiderea drumului de acces la calea publică până la casa reclamantului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că autorul său a cumpărat încă din anul 1970 de la numitul R.M. o suprafaţă de teren ce urma să servească drept cale de acces la proprietăţile acestora şi altor consăteni, terenul fiind însă închis de pârâtă, astfel încât este în imposibilitate de a-şi recolta şi transporta produsele la terenul proprietatea sa.
Prin sentinţa civilă nr. 4527 din 25 septembrie 2003, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins acţiunea formulată de reclamant ca fiind insuficient probată, motivând că părţile nu au prezentat acte de proprietate cu privire la terenurile aflate în stăpânirea lor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, criticând hotărârea sub aspectul că nu au fost luate în considerare probele testimoniale administrate şi actele prezentate, precum şi faptul că, din oficiu, instanţa trebuia să dispună efectuarea unei expertize tehnice.
Prin Decizia civilă nr. 273 din 16 februarie 2004, Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, reţinând în considerente că din actele depuse la dosar şi depoziţiile martorilor nu rezultă cu ce suprafeţe de teren au fost înzestrate părţile, unde sunt amplasate, ce vecinătăţi au şi dacă au sau nu acces la calea publică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul G.M., susţinând că hotărârea instanţei de apel nu este temeinic motivată şi nu a ţinut seama de faptul că s-a făcut dovada că terenul în litigiu prezintă caracterul de „loc înfundat", neavând cale de acces la drumul public.
De asemenea, recurentul a mai criticat Decizia şi sub aspectul faptului că instanţa de apel, în virtutea rolului său activ, trebuia să dispună, chiar din oficiu, efectuarea unei expertize tehnice.
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor urma:
Reclamantul şi pârâta au fost înzestraţi de autorul lor comun G.M.C. cu două suprafeţe de teren învecinate care iniţial aveau drum de acces la calea publică, în prezent acest drum de trecere fiind însă ocupat de pârâtă, reclamantul fiind astfel împiedicat să pătrundă la proprietatea sa.
Atât pe parcursul procesului, cât şi în motivele de recurs, reclamantul a susţinut că terenul respectiv prezintă caracterul de „loc înfundat", neavând acces la drumul public.
În această situaţie se pune problema dacă nu este necesar a se institui o servitute de trecere, având în vedere caracteristicile terenului respectiv.
Pe de altă parte, reclamantul a solicitat în faţa instanţei de apel efectuarea unei expertize tehnice, urmând ca instanţa să se pronunţe asupra necesităţii acesteia după administrarea probei cu înscrisuri.
Cu toate acestea, Curtea de Apel Piteşti nu s-a mai pronunţat asupra admiterii sau respingerii probei cu expertiza tehnică, limitându-se doar a menţiona în considerentele deciziei recurate că această probă a fost pusă în discuţie la instanţa de fond, reclamantul refuzând însă efectuarea ei.
Înalta Curte apreciază că în cauză se impune admiterea recursului declarat de reclamant şi casarea deciziei pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va trebui să stabilească în primul rând cadrul procesual raportat la obiectul acţiunii reclamantului, respectiv obligaţie de a face sau servitute de trecere.
De asemenea, este necesar ca instanţa să se pronunţe cu privire la necesitatea efectuării unei expertize tehnice de specialitate, dispusă eventual chiar din oficiu, prin care să se stabilească care sunt suprafeţele de teren deţinute de reclamant şi pârâtă, precum şi dacă terenul reclamantului prezintă caracteristicile unui „loc înfundat", fără acces la calea publică.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat de reclamantul G.M., va casa Decizia nr. 273 din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul G.M. împotriva deciziei nr. 273/A din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3961/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3969/2004. Civil. Reziliere contract... → |
|---|
