ICCJ. Decizia nr. 4000/2004. Civil. Actiune anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4000
Dosar nr. 8958/2004
Şedinţa publică din 16 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 ianuarie 2003, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a solicitat instanţei să dispună anularea extrasului de C.F. Braşov din 20 octombrie 1997, întocmit în fals de P.M., faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Ulterior, reclamantul a introdus în cauză pe pârâţii I.G.O., I.E., R.Ş. şi B.R.D., primii doi figurând în cartea funciară falsificată în calitate de proprietari, cel de-al treilea ca reclamant în acţiunea în pretenţii împotriva soţilor Iliescu, menţionat de asemenea în cartea funciară, iar B.R.D. ca persoană prejudiciată prin întocmirea în fals a cărţii funciare.
Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 7568 din 15 septembrie 2003, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins, pe acest temei, acţiunea formulată şi precizată introdusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov împotriva pârâţilor I.G.O., I.E., P.M.V. şi B.R.D. Braşov.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că reclamantul nu are calitate procesuală activă deoarece acţiunea promovată are ca scop protejarea unui interes particular, anume a soţilor I. şi nu un interes general, al societăţii, la care se referă art. 130 alin. (1) din Constituţie.
Soluţia a fost confirmată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, care prin Decizia nr. 117/A din 16 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov.
În argumentarea soluţiei, instanţa de apel a arătat că dreptul procurorului de a promova acţiunea civilă este limitat la apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, conform art. 45 C. proc. civ., iar acţiunea din prezenta cauză nu se încadrează în nici una din ipotezele înscrise în dispoziţia legală evocată.
S-a respins susţinerea apelantului privind incidenţa prevederilor art. 184 C. proc. civ., care nu sunt aplicabile în cauză.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Potrivit prevederilor art. 45 C. proc. civ., Ministerul Public poate porni acţiunea civilă, pe lângă cele trei ipoteze enunţate în textul de lege, şi în alte cauze expres prevăzute, iar printre acestea se înscrie dispoziţia cuprinsă în art. 348 C. proc. pen., potrivit căreia instanţa se pronunţă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris.
Din coroborarea prevederilor legale evocate, raportate de art. 184 C. proc. civ., se desprinde concluzia că Ministerul Public, prin parchet, are calitatea procesuală activă în a promova acţiunea în anularea actului falsificat.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, admiterea apelului şi schimbarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 45 alin. (1) C. proc. civ., Ministerul Public poate porni acţiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Cu referire la această din urmă categorie de acţiuni, recurentul a invocat dispoziţiile art. 348 C. proc. pen.
Textul de lege sus-menţionat, înscris în Codul de procedură penală sub denumirea „rezolvarea din oficiu a reparării pagubei", reglementează obligaţia instanţei de a se pronunţa asupra reparării pagubei în cazurile prevăzute în art. 17, iar în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.
Toate ipotezele enunţate în textul de lege arătat se referă la obligaţiile instanţei penale şi nu la promovarea de către procuror a acţiunii la instanţa civilă, dispoziţia legală evocată nu aduce nici un argument în sprijinul recursului.
Tot astfel este şi dispoziţia înscrisă în art. 184 C. proc. civ., evocată, în recurs, care, alături de art. 180-183 C. proc. civ., reglementează procedura înscrierii în fals, operaţie care se declanşează numai atunci când partea interesată declară că un înscris este plăsmuit. Procurorul nu are calitatea de a declanşa această procedură la instanţa civilă, chiar dacă acţiunea penală nu mai poate fi promovată sau exercitată, aşadar textul de lege nu constituie un suport în susţinerea afirmaţiilor din recurs.
În ce priveşte procedura punerii în executare a înscrisurilor declarate false, cum este cel din prezentul litigiu, Codul de procedură penală prevede în art. 445 alin. (1) că dispoziţia hotărârii penale care declară un înscris ca fiind fals în tot sau în parte se execută sau se pune în executare de către judecătorul delegat. Textul de lege se aplică şi în ipoteza declarării unui înscris ca fiind fals printr-o ordonanţă de scoatere de sub urmărirea penală, cum este cazul în litigiul de faţă.
În situaţia în care este necesar ca despre înscrisul declarat fals să se facă menţiune în scriptele unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., i se trimite acesteia o copie de pe hotărâre, dispune art. 445 alin. (4) C. proc. pen. Biroul de carte funciară al Judecătoriei Braşov, fiind una dintre aceste unităţi, pentru punerea în executare a dispoziţiei de anulare a înscrisului falsificat, trebuia să se comunice acestuia ordonanţa de scoatere de sub urmărirea penală a învinuitului P.M.V.
Se conchide că, întrucât litigiul este de drept privat şi părţile interesate au legitimare procesuală activă şi nu există în prezentul litigiu nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 45 C. proc. civ., Ministerul Public nu poate introduce acţiunea, aşadar soluţiile pronunţate sunt legale şi recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov împotriva deciziei nr. 117/Ap din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4004/2004. Civil. Revendicare imobiliara.... | ICCJ. Decizia nr. 3980/2004. Civil. Revendicare imobiliara.... → |
|---|
