ICCJ. Decizia nr. 4045/2004. Civil. încheiere C.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4045
Dosar nr. 10825/2004
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii în cauză îl constituie notarea în C.F. 142 Predeal, cu caracter nedefinitiv, a somaţiei emisă la 6 noiembrie 2003 în dosarul execuţional nr. 218/2003, în vederea începerii executării silite pentru recuperarea creanţei în sumă de 524.490.263 lei, reprezentând debit şi cheltuieli de executare în favoarea creditorului Ş.L.E.
Cererea introdusă de Biroul Executorului Judecătoresc A.R.L. a fost admisă prin încheierea din 6 noiembrie 2003 a Biroului de Carte funciară a Judecătoriei Braşov, soluţie menţinută de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 43/Ap din 22 ianuarie 2004 a respins apelul formulat de petenta SC T.P. SRL.
Încheierea primei instanţe s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părţilor, conform dispoziţiilor art. 81 pct. 15 din Decretul-lege nr. 115/1938, procedura în materia înscrierii şi rectificării în C.F. fiind fără echivoc, necontencioasă, supusă dispoziţiilor art. 331-339 C. proc. civ. (Cartea a IV-a „Dispoziţii generale privitoare la procedurile necontencioase").
Conform art. 721 C. proc. civ., dispoziţiile acestui cod alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă şi comercială, ele aplicându-se şi în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice.
Or, conform art. 339 alin. (3) C. proc. civ., apelul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei se judecă de tribunal, textul fiind aplicabil tuturor încheierilor din procedura necontencioasă, pronunţate de judecător.
Astfel, soluţionarea cererii de către un judecător nu poate să atribuie competenţa judecării apelului curţii de apel, iar când cererea se soluţionează de preşedintele instanţei, apelul să rămână de competenţa tribunalului.
O asemenea divizare a competenţei judecării apelului în aceeaşi cerere nu poate fi primită, fiind în contradicţie cu principiul unicităţii căilor de atac, astfel că formularea din art. 339 alin. (3) C. proc. civ. („apelul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei…") trebuie interpretată nu exclusivist literal ci, în primul rând, sistematic şi teleologic.
Într-o atare situaţie, competenţa judecării apelului este cârmuită de norma specială din procedura necontencioasă şi nu de norma de drept comun din art. 3 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003.
Drept consecinţă, Decizia curţii de apel este pronunţată de o instanţă necompetentă, urmând a fi casată iar, conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ., cauza va fi trimisă Tribunalului Braşov pentru soluţionarea apelului declarat împotriva încheierii din 6 noiembrie 2003 a Judecătoriei Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petenta SC T.P. SRL împotriva deciziei nr. 43/Ap din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la Tribunalul Braşov, pentru soluţionarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4041/2004. Civil. Constatare nulitate act... | ICCJ. Decizia nr. 4046/2004. Civil. Radiere notare litigiu.... → |
|---|
