ICCJ. Decizia nr. 424/2004. Civil. încuviinţare executare silită. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 424.
Dosar nr. 21377/2004
Şedinţa publică din 20 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de executare silită înregistrată sub nr. 1298/2004 la Judecătoria Timişoara, creditorul D.I. a chemat în judecată pe debitoarea I.M., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 10.000.000 lei, actualizată la data plăţii precum şi la cheltuieli de executare şi de judecată.
Judecătoria Timişoara a încuviinţat cererea de executare silită indirectă împotriva debitoarei prin încheierea nr. 1298 din 12 iulie 2004.
Debitoarea a formulat apel împotriva încheierii şi a solicitat modificarea acesteia în sensul respingerii cererii de executare silită.
Pe parcursul judecării apelului, respectiv la 28 octombrie 2004 apelanta-debitoare a formulat cerere scrisă prin care a declarat că retrage apelul declarat la 4 august 2004.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 2462 din 29 octombrie 2004 a luat act de renunţare debitoarei la judecarea apelului declarat împotriva încheierii pronunţate de judecătorie şi a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000.000 lei.
Împotriva menţionatei decizii debitoarea a declarat recurs, susţinând în esenţă că în mod greşit instanţa de apel nu a luat în considerare motivul de apel care se referea la reţinerea creanţei din pensie şi nu la anularea investirii sentinţei definitive.
Recursul este nefondat.
Aşa după cum rezultă din actele dosarului, la şedinţa de judecată din 21 octombrie 2004 când s-a pronunţat Decizia civilă nr. 2462 s-a prezentat din partea debitoarei mandatarul I.G., care a învederat că aceasta a renunţat la apel prin înscrisul aflat la dosar, iar din partea creditorului s-a prezentat avocat C.D. care a solicitat să se ia act de renunţarea la judecata apelului, iar apelanta să fie obligată la cheltuieli de judecată, depunând chitanţa nr. 8777798 în valoare de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
În acest context în mod corect Curtea de Apel Timişoara a luat act de renunţarea la judecată conform art. 246 C. proc. civ. şi a obligat-o pe apelantă la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 246 alin. (3) C. proc. civ., dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la plata cheltuielilor.
Art. 2983 C. proc. civ. prevede că dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în titlul respectiv.
Faţă de aceste prevederi legale, în raport de situaţia de fapt menţionată, recursul declarat de debitoarea I.M. urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea I.M. împotriva deciziei nr. 2462 din 29 octombrie 2004 a Curţii de apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4354/2004. Civil. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 4246/2004. Civil. încuviintare executare... → |
|---|
