ICCJ. Decizia nr. 4241/2004. Civil. încuviinţare executare silită. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4241
Dosar nr. 21215/2004
Şedinţa publică din 20 mai 2005
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la data de 15 iunie 2004 în dosarul nr. 1732/Ex/2004 al Judecătoriei Iaşi s-a admis cererea de încuviinţare silită a titlurilor executorii: Decizia civilă nr. 38/2000 a Tribunalului Iaşi, Decizia civilă nr. 35/2003 a Tribunalului Iaşi, Decizia civilă nr. 272/2003 a Tribunalului Iaşi, şi sentinţa civilă nr. 17739/2002 a Judecătoriei Iaşi privind pe creditorul H.L. şi pe debitorii Ş.V. şi Ş.L.
Pentru a pronunţa această încheiere judecătoria a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 372 şi art. 3731 C. proc. civ. astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 138/2000 cu referire şi la dispoziţiile art. 331 şi urm. C. proc. civ.
Debitorii Ş.V. şi Ş.L. au declarat apel împotriva acestei încheieri şi în consecinţă s-a pronunţat Decizia nr. 11 din 27 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, prin care s-a respins apelul cu motivarea că deşi încheierea s-a pronunţat în camera de consiliu şi nu în şedinţă publică debitorii nu au dovedit că ar fi suferit vreo vătămare din acest motiv. De asemenea, curtea de apel a mai reţinut că în cadrul procedurii încuviinţării executării silite, care este o procedură necontencioasă, se verifică aspectele formale de executare, respectiv dacă există titlu executoriu şi dacă părţile din titlu sunt şi cele din cererea de încuviinţare a executării silite, iar aceste condiţii au fost îndeplinite. Se mai arată în considerentele deciziei că în mod corect s-a încuviinţat executarea silită a acestui titlu, neavând relevanţă că a fost suspendată executarea silită şi că s-a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 38 din 10 ianuarie 2003 a Tribunalului Iaşi, a unei hotărâri date în contestaţie la executare.
Împotriva deciziei nr. 11 din 27 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, au declarat recurs debitorii Ş.V. şi Ş.L., criticând-o pentru nelegalitate.
Primul motiv de recurs se referă la nulitatea absolută a deciziei, întrucât conform art. 258 alin. (2) şi art. 261 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea se pronunţă în şedinţă publică şi va cuprinde arătarea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică.
Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în cazul nulităţilor anume prevăzute de lege vătămarea se presupune până la dovada contrarie şi în consecinţă nu trebuie dovedită aşa cum se apreciază în decizie. Pronunţarea hotărârii în şedinţă publică este un act de autoritate publică şi un moment solemn al judecăţii care conferă dată certă hotărârii iar nerespectarea acestei dispoziţii are drept consecinţă nulitatea absolută a hotărârii primei instanţe cât şi a deciziei din apel, care a menţinut-o, deci în cazul nepronunţării hotărârii în şedinţă publică nulitatea este absolută nefiind condiţionată de existenţa unei vătămări.
Motivul 2 de recurs se referă la nelegalitatea admiterii cererii de încuviinţare a executării silite pentru că executarea hotărârilor care constituie titlul executării a fost suspendată prin încheierea din 3 martie 2003 pronunţată în dosarul nr. 883/2003 al Judecătoriei Iaşi, cauza aflată în recurs la Tribunalul Iaşi, dosar nr. 5909/2004 cu termen la 21 ianuarie 2005.
Al treilea motiv de recurs se referă la nelegalitatea deciziei prin care s-a menţinut încuviinţarea executării silite deoarece titlul executoriu a fost contestat de debitori formând obiectul dosarelor nr. 1217/2003 şi 1218/2003, ambele pe rolul Tribunalului Iaşi.
În raport de aceste motive recurenţii solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi respingerii cererii de încuviinţare a executării silite.
Curtea, analizând înscrisurile de la dosar în raport de motivele de recurs formulate constată că încheierea prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată în camera de consiliu la data de 15 iunie 2004 în dosarul nr. 1732/Ex/2004 al Judecătoriei Iaşi, deşi conform dispoziţiilor imperative ale art. 258 şi art. 261 C. proc. civ., pronunţarea trebuia să se facă în şedinţă publică.
Astfel fiind, Curtea constată că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. referitoare la anularea actelor îndeplinite cu neobservarea formelor legale şi în consecinţă acest motiv de recurs este fondat.
Conform art. 312 C. proc. civ. Curtea va admite recursul, va casa Decizia nr. 11 din 27 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, precum şi încheierea pronunţată în camera de consiliu pe data de 15 iunie 2004 în dosarul nr. 1732/Ex/2004 al Judecătoriei Iaşi şi va trimite cauza spre rejudecare, la Judecătoria Iaşi.
În raport de această soluţie, celelalte două motive de recurs urmează să fie analizate, ca apărări de fond, cu ocazia soluţionării cauzei în fond după casare la judecătorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitorii Ş.V. şi Ş.L. împotriva deciziei nr. 11 din 27 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, în contradictoriu cu creditorul H.L.
Casează Decizia recurată, precum şi Încheierea din 15 iunie 2004 a Judecătoriei Iaşi pronunţată în dosarul nr. 1732/Ex/2004 şi trimite cauza, la Judecătoria Iaşi, pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4330/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4234/2004. Civil. îndreptare eroare... → |
|---|
