ICCJ. Decizia nr. 4245/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMANIA
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
SECTIA CIVILA SI DE PROPRIETATE INTELECTUALA
Decizia nr. 4245
Dosar nr. 21572/2004
Şedinţa publică din 20 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin acţiunea înregistrată la nr. 1144 din 18 decembrie 2001 reclamanta B.G. a chemat în judecată pe pârâţii D.M.D., B.G.R. şi RA C. SA Braşov solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare nr. 7991 din 30 septembrie 1991 încheiat între RA C. SA Braşov şi B.G. şi B.I., pentru lipsa de consimţământ a cumpărătorului B.I.; să se constate că apartamentul nr. 2 din Braşov este bun propriu al reclamantei şi în consecinţă cota de ½ din acest imobil nu face parte din masa succesorală a defunctului B.I.; să se dispună rectificarea C.F. nr. 31601 Braşov nr.top 7403/4/12 în sensul radierii din C.F. al lui B.I.
Pârâţii D.M.D. şi B.G.R. au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând respingerea acţiunii şi constatarea că apartamentul are caracter de bun comun dobândit în timpul căsătoriei soţilor B.G. şi B.I., să se constate că pârâţii D.M.D. şi B.G.R. sunt descendenţii defunctului, să se constate că în masa succesorală trebuie introdusă cota de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului şi să se înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate pe cote părţi asupra apartamentului respectiv cotele de către 3/8 pentru fiecare din cei doi pârâţi şi cota de ¼ pentru reclamanta soţie supravieţuitoare.
Prin sentinţa civilă nr. 5883 din 10 iunie 2003 a Judecătoriei Braşov s-au admis acţiunea şi s-a admis în parte cererea reconvenţională; s-a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare nr. 7991/1991 încheiat între reclamanta B.G. şi soţul acesteia B.I. (în prezent decedat) pe de o parte şi pârâta RA C. SA Braşov în calitate de vânzător pe de altă parte, în ceea ce priveşte pe numitul B.I. în calitate de cumpărător; s-a constatat că apartamentul este bun propriu al reclamantei B.G.; s-a constatat că cota de ½ din acest apartament nu face parte din masa succesorală a lui B.I. decedat la 22 februarie 1991.
S-a dispus rectificarea C.F. 31601 Braşov în sensul radierii dreptului de proprietate asupra apartamentului a numitului B.I.; s-a constatat că reclamanta B.G. în calitate de soţie supravieţuitoare şi pârâţii D.M.D. şi B.G.R. în calitate de descendenţi de gradul 1 sunt singurii moştenitori ai defunctului B.I. în cote de ¼ reclamanta şi cota de câte 3/8 pentru fiecare dintre părţi din masa succesorală; s-a respins restul capetelor de cerere din cererea reconvenţională.
Împotriva sentinţei civile nr. 5883/2003 au declarat apel pârâţii D.M.D. şi B.G.R., soluţionat prin Decizia nr. 169/A din 8 martie 2004 a Tribunalului Braşov, secţia civilă, în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Pârâţii D.M.D. şi B.G.R. au formulat recurs împotriva deciziei nr. 169/A din 8 martie 2004 a Tribunalului Braşov, secţia civilă, şi în consecinţă s-a pronunţat deciziei nr. 1726/R din 3 decembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, prin care s-a admis excepţia lipsei competenţei materiale a Curţii de Apel Braşov în soluţionarea recursului şi s-a declinat competenţa de soluţionare a judecării recursului în favoarea Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această deciziei instanţa de recurs a apreciat că deşi potrivit art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004 recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie şi care au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apelurile se trimit spre judecată curţilor de apel, în speţă această dispoziţie nu este aplicabilă deoarece acest recurs nu s-a aflat pe rolul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie şi în consecinţă curtea de apel nu are competenţa să judece.
Împotriva deciziei nr. 1726/R din 3 decembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, a declarat recurs reclamanta B.G. arătând că în momentul înregistrării recursului pe rolul Curţii de Apel Braşov şi anume 7 octombrie 2004, erau aplicabile dispoziţiile Legii nr. 195/2004 privind competenţa judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate în apel, de tribunale, de către curţile de apel şi în consecinţă în mod nelegal Curtea de Apel Braşov a declinat competenţa privind judecata recursului în favoarea Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie.
În raport de motivele de recurs invocate recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Braşov, instanţă competentă să judece recursul.
Pârâţii D.M.D. şi B.G.R. au depus la dosar o precizare arătând că lasă la aprecierea Curţii soluţionarea recursului.
Curtea, analizând motivele de recurs în raport de obiectul cauzei şi dispoziţiile procedurale privind judecata recursului constată că obiectul dosarului îl constituie o cerere de împărţeală judiciară şi potrivit art. 2 lit. b) şi art. 3 alin. (21) C. proc. civ. astfel cum a fost modificate prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, competenţa soluţionării apelurilor revine tribunalelor iar competenţa judecării recursurilor revine curţilor de apel.
La data judecării recursului, 3 decembrie 2004, în speţă erau aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 493/2004, pentru aprobarea, cu modificări, a OUG nr. 65/2004 privind modificarea Codului de procedură civilă, dispoziţii care stipulează expres judecarea căilor de atac potrivit acestei ordonanţe şi în raport de care competenţa judecării recursului revine Curţii de Apel Braşov.
Astfel fiind, Curtea constată că recursul este fondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza instanţei competente să judece recursul, respectiv Curtea de Apel Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B.G. împotriva deciziei nr. 1726/R din 3 decembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi D.M.D., B.G.R. şi RA C. SA Braşov.
Casează Decizia nr. 1726/R din 3 decembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, şi trimite cauza acestei instanţe pentru judecata recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 20 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 423/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4212/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
