ICCJ. Decizia nr. 428/2004. Civil. Evacuare. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 428.

Dosar nr. 21675 /2004

Şedinţa publică din 23 mai 2005

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3911 din 31 mai 2004 a admis acţiunea formulată de reclamanţi F.G., F.I., N.C. şi P.P. şi a dispus evacuarea pârâtei B.A. din imobilul situat în Bucureşti, precum şi obligarea acesteia la 14.400.000 lei chirie restantă şi daune–interese, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 4.921.000 lei.

S-a reţinut în motivare că pârâta, în calitate de chiriaşă în apartamentul proprietatea reclamanţilor, conform contractului înregistrat la Administraţia financiară sector 1 la 28 februarie 2000, prelungit la 21 iunie

2002 nu a mai plătit chiria datorată din octombrie 2002, iar contractul pe durată determinată a expirat la 15 iunie 2003.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţa a fost anulat ca netimbrat prin Decizia civilă nr. 1155/7 octombrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a, prin invocarea art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, prin care a criticat pentru nelegalitate Decizia, susţinând că s-a supus obligaţiei de plată a taxei de timbru în apel, dar din ignoranţă a omis să depună dovada la dosar.

A fost administrată în recurs proba cu înscrisuri, respectiv foaia de vărsământ din 12 august 2004, pentru suma de 457.000 lei, precum şi timbru judiciar.

Analizând recursul, precum şi lucrările dosarului din apel, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.

Sancţiunea anulării cererii, prevăzută de art. 20 din Legea nr. 146/1997 se aplică numai în măsura în care s-au îndeplinit de către instanţă toate măsurile procedurale menite să asigure respectarea principiului egalităţii de tratament şi a asigurării dreptului părţilor la un proces echitabil.

În acest sens, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că în cazul în care părţile nu sunt asistate sau reprezentate de avocat, judecătorul le va da îndrumări cu privire la drepturile şi obligaţiile ce le revin în proces.

În speţă, este real că pentru termenul din 12 august 2004, pârâta a fost citată cu menţiunea de a depune taxa de timbru şi timbru judiciar.

La acel termen, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă (fila 22 dosar apel) pârâta a fost prezentă iar cauza s-a amânat pentru lipsa de apărare solicitată în scris de reclamanţii lipsă. Încheierea nu conţine nici o menţiune privind taxa de timbru datorată de apelanta pârâtă.

Or, cu înscrisul depus în faţa instanţei de recurs, s-a făcut dovada că taxa de timbru fusese achitată în aceeaşi zi, dar nefiind întrebată, apelanta a omis să depună chitanţa.

Ca atare, constatând că s-au încălcat normele de procedură incidente, de către instanţa de apel, conform art. 312 C. proc. civ. recursul se va admite, cu consecinţa casării şi a trimiterii cauzei la instanţa devenită competentă conform Legii nr. 195/2004 pentru judecarea apelului, Tribunalul Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta B.A.(A.) împotriva deciziei nr. 1155 din 7 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti pe care o casează şi trimite cauza spre competentă soluţionare a apelului la Tribunalul Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2005.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 428/2004. Civil. Evacuare. Recurs