ICCJ. Decizia nr. 433/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta contract donatie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 433.
Dosar nr. 9653/2004
Şedinţa publică din 24 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 martie 2002, la Judecătoria Vatra Dornei, reclamanţii M.D., M.G., M.S. şi M.P. au chemat în judecată pe pârâtul M.I. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a contractelor autentice de donaţie nr. 1143 din 22 octombrie 2001 şi nr. 1410/12 octombrie 2001, pentru lipsa discernământului donatorului.
În motivarea acţiunii s-a învederat că tatăl părţilor a suferit un accident cerebral vascular ce a avut drept consecinţă o pareză pe partea stângă, fiind internat într-o unitate sanitară la 3 august 2001 până la data de 28 august 2001 când boala s-a agravat, iar la 20 septembrie 2001, în urma unei arteriopati cronice i-a fost amputat piciorul stâng.
După externare, la un interval de două săptămâni, a intervenit decesul acestuia. Pe prioada spitalizării s-au încheiat cele două contracte de donaţie în favoarea pârâtului, în condiţiile în care din punct de vedere al reclamanţilor nu îşi putea exprima valabil consimţământul.
Prin sentinţa civilă nr. 1435 din 4 decembrie 2003 a Judecătoriei Vatra Dornei s-a respins acţiunea reclamanţilor M.D., M.G., M.S. şi M.P. împotriva pârâtului M.I.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri instanţa de fond a reţinut că la datele de 12 şi, respectiv 22 octombrie 2001 numitul M.I. al I. a donat cu scutire de raport fiului său M.I. suprafaţa de 55.647 mp. teren fânaţi, împreună cu un grajd şi suprafaţa de 60.000 mp. teren fânaţi situat în punctul „Piciorul ţiganului, Viţelărie" pe raza comunei Şarul Dornei prin contracte de donaţie autentificate sub nr. 1410 şi 1443.
La data autentificării contractelor de donaţie, donatorul era internat în spital cu diagnosticul arterită şi a fost supus unei intervenţii chirurgicale de amputare a piciorului stâng.
Notarul public s-a deplasat personal la spital, unde a discutat cu donatorul, convingându-se că are reprezentarea faptelor sale. Cu aceeaşi ocazie, pentru a nu exista dubii cu privire la starea psihică a donatorului, s-a solicitat şi părerea unui medic specialist care, în urma examinării, a stabilit că nu are tulburări psihice.
Donatorul a fost externat la 9 noiembrie 2001, în stare ameliorată, iar pe biletul de ieşire din spital la rubrica „diagnostic" s-a menţionat: ambele membre inferioare cu gangrenă.
La data de 26 noiembrie 2001 donatorul a decedat, iar în certificatul constatator al decesului s-a stabilit drept cauză „ stop cardio-respirator, infarct acut de miocard, hipertensiune arterială, endoarterită obliterantă membru inferior stâng cu amputaţie".
S-a mai reţinut că, prin raportul de expertiză medico-legal întocmit de I.M.L. Iaşi şi aprobat de Comisia Superioară din cadrul I.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti, nu sunt date elemente certe cu valoarea criteriologică medico-legală care să permită aprecierea capacităţii psihice de exerciţiu, respectiv a prezenţei sau a absenţei discernământului defunctului.
Prin apelul declarat de reclamanţi s-a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinându-se că s-a apreciat incorect valoarea probantă a raportului de expertiză, deoarece concluziile acestuia demonstrează faptul că cele două contracte de donaţie au fost încheiate fără ca donatorul să-şi fi exprimat în mod valabil consimţământul. S-a mai susţinut că, pentru a se putea considera că cele două contracte au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor art. 948 alin. (2) C. civ., era necesar ca organele de specialitate să constate, în contextul bolilor de care suferea, dacă avea capacitatea psihică păstrată în momentul semnării lor.
Prin Decizia civilă nr. 1147 din 27 aprilie 2004 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii M.D., M.G., M.S. şi M.P. împotriva sentinţei civile nr. 1435 din 4 decembrie 2003 a Judecătoriei Vatra Dornei.
Prin raportul medico-legal de expertiză psihiatrică efectuat de I.N.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti s-a concluzionat că defunctul M.I. prezenta la datele de 12 şi 22 octombrie 2001 sindrom psiho-organic mixt, involuntiv şi vascular, insuficienţă cardiacă, arteriopatie obliterantă şi avea diminuată capacitatea psihică pentru o apreciere critică asupra conţinutului şi în special asupra consecinţelor juridice produse de actele încheiate, neavând capacitatea psihică de exerciţiu, adică discernământul abolit.
Cu toate acestea, Comisia superioară medico-legală din cadrul aceleiaşi instituţii a vizat raportul nou de expertiză medico-legală psihiatrică, la 13 martie 2003, efectuat de I.N.M.L. Iaşi, concluzionând că la momentul respectiv datele medicale consemnate în documentaţia avută la dispoziţie la acea dată nu sunt suficiente pentru a se face aprecieri asupra discernământului. În avizul Comisiei superioare medico-legale s-a precizat că nu sunt elemente medicale certe cu valoarea criteriologică medico-legală, care să permită aprecierea capacităţii psihice de exerciţiu, a prezenţei sau absenţei discernământului.
Aceste elemente nu sunt de natură să concluzioneze cu privire la valabilitatea consimţământului exprimat, astfel cum cer dispoziţiile art. 948 alin. (2) C. civ.
Persoana fizică cu deplină capacitate de exerciţiu este prezumată că are discernământ juridic necesar pentru a încheia acte juridice civile, situaţie în care sarcina probei pentru a dovedi contrariul revenea reclamanţilor.
Pe de altă parte, s-a reţinut că expertizele medico-legale efectuate în cauză s-au coroborat cu celelalte probe concluzionându-se că la momentul semnării contractelor donatorul avea reprezentarea faptelor sale şi a consecinţelor produse de actele pe care le-a semnat.
Mai mult decât atât, la data autentificării primului contract, donatorul a fost examinat de un medic psihiatric care a concluzionat că nu prezintă tulburări psihice.
Pe baza reaprecierii probelor s-a conchis că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală şi criticile formulate în apel sunt neîntemeiate.
Împotriva deciziei civile nr. 1147 din 27 aprilie 2004 a Curţii de Apel Suceava, au declarat recurs în termen reclamanţii M.D., M.G., M.S. şi M.P. criticând-o prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
O primă critică se referă la interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 948 alin. (2) C. civ. referitor la valabilitatea celor două contracte de donaţie încheiate de autorul părţilor fără a avea consimţământul valabil.
Se mai arată că, persoana care are capacitatea de a contracta nu înseamnă că are şi consimţământul valabil la data încheierii actului, acest din urmă aspect neputând fi prezumat.
O a doua critică se referă la faptul că instanţa de apel a omis să cerceteze concluziile expertizei psihice medico-legale efectuate de Laboratorul de medicină-legală Suceava prin care s-a concluzionat că donatorul avea discernământul diminuat la 12 octombrie 2001 şi abolit la 22 octombrie 2001.
Se mai susţine că, instanţa a omis să se pronunţe cu privire la o probă solicitată de către reclamanţi, respectiv proba testimonială hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, încălcând astfel dispoziţiile art. 295 C. proc. civ.
În fine, se mai susţine că, nu s-a făcut o apreciere corectă a probelor testimoniale administrate în cauză.
Examinând recursul, prin prisma criticilor formulate şi din oficiu, în limitele dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea îl reţine ca nefondat pentru considerentele ce urmează.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 948 alin. (2) C.civ., pentru valabilitatea încheierii contractelor trebuiesc îndeplinite mai multe condiţii printre care şi consimţământul valabil experimat al părţilor ce se obligă, valabilitate care nu se prezumă.
Pe baza probatoriului administrat, respectiv a concluziilor raportului de expertiză, confirmat şi avizat de Comisia superioară din cadrul I.M.N.L. „Mina Minovici" Bucureşti, s-a stabilit că nu există elemente certe care să ducă la aprecierea capacităţii psihice de exerciţiu a donatorului (autorul părţilor) cu privire la prezenţa sau absenţa discernământului la momentul semnării celor două contracte de donaţie.
Faptul că proba ştiinţifică face un transfer din sfera certitudinii, cu privire la existenţa diuscernământului donatorului, în sfera incertitudinii cu privire la acelaşi aspect, impunea ca recurenţii-reclamanţi să facă proba contrară, aspect pe care nu l-au dovedit.
Este inexactă susţinerea recurenţilor în sensul că instanţa de apel nu a cercetat concluziile expertizelor întocmite în cauză, în condiţiile în care instanţa s-a pronunţat în mod concret cu privire la aceste probe.
Este nereală susţinerea recurenţilor cu privire la nepronunţarea instanţei de apel asupra probei cu martori, în condiţiile în care s-au audiat toţi martorii solicitaţi, iar în apel nu s-au formulat noi probatorii prin cererea formulată, astfel încât nu s-au încălcat dispoziţiile art. 295 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte ultima critică, referitoare la neaprecierea conrespunzătoare a declaraţiilor martorilor audiaţi la cererea pârâtului, instanţa constată că recurenţii formulează critica prin prisma vechiului motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., text ce a fost abrogat şi nu mai poate fi examinat în această cale de atac.
În consecinţă, se reţine că niciuna dintre criticile formulate de recurenţi nu se regăsesc cu privire la hotărârea pronunţată de către instanţa de apel, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II a C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M.D., M.G., M.S. şi M.P, împotriva deciziei civile nr. 1147/A din 27 aprilie 2004 a Curţii de Apel Suceava .
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4341/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 428/2004. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
