ICCJ. Decizia nr. 4648/2004. Civil. Constatare nulitate contract de vânzare cumparare si de închiriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4648
Dosar nr. 9628/2004
Şedinţa publică din 1 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 7019 din 24 iunie 2003, ulterior completată, reclamantul M.G. a chemat în judecată pe pârâţii G.S. şi SC C.U.G. SA Cluj solicitând:
1. să se constate că între reclamant şi pârâta SC CUG SA există contract de închiriere valabil prelungit, pentru apartamentul nr. 46 din căminul de nefamilişti situat în Cluj-Napoca;
2. să se constate că apartamentul nr. 46 este unul şi acelaşi cu apartamentul nr. 100 de la aceeaşi adresă;
3. să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere pentru acest apartament (situat la nr. 46 în vechea numerotare şi nr. 100 în noua numerotare) încheiat între pârâţi, pe motiv de cauză ilicită şi imorală;
4. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între aceiaşi pârâţi;
5. să se dispună rectificarea C.F. nr. 141679 Cluj prin radierea dreptului de proprietate a pârâtului G.S. şi reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei SC C.U.G. SA;
6. să se dispună înscrierea în C.F. 141679 Cluj a dreptului de închiriere prelungit în condiţiile legii, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat, că a fost salariat la SC C.U.G. SA cca 25 de ani, iar în luna mai 1999 i s-a atribuit în căminul de nefamilişti apartamentul nr. 46 care este acelaşi cu nr. 100 şi pe care îl deţine şi în prezent. Că după pensionarea sa în octombrie 1999 i-a fost tăgăduită calitatea de chiriaş ignorându-se prevederile OUG nr. 40/1999 intrată în vigoare la 8 aprilie 1999, dar cererea formulată la 22 august 2001 pentru prelungirea contractului de închiriere i-a fost refuzată, caz în care devin incidente prevederile art. 10 şi art. 11 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă în sensul prelungirii de drept a vechiului contract. În scopul înstrăinării apartamentului către pârâtul G.S. s-a încheiat cu acesta contract de închiriere şi apoi contract de vânzare-cumpărare prin fraudarea drepturilor reclamantului chiriaş, căruia prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă i s-a respins acţiunea promovată în 2001 prin care a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Prin sentinţa civilă nr. 7523 din 12 septembrie 2003 Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului G.S. în ceea ce priveşte petitul 1; a admis excepţia de inadmisibilitate în ceea ce priveşte petitul 2; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, în ceea ce priveşte petitele 3, 4 şi petitele din completarea de acţiune invocată din oficiu de instanţă.
Ca urmare a admiterii excepţiilor judecătoria a respins cererea de chemare în judecată, completată, formulată de reclamantul M.G. în contradictoriu cu pârâţii G.S. şi SC C.U.G. Cluj.
A reţinut, că petitul principal al cererii este acela care priveşte constatarea existenţei între reclamant şi pârâta C.U.G. a unui contract de închiriere valabil, aflat în vigoare la data încheierii între pârâţii G.S. şi C.U.G. a contractului de închiriere şi apoi a contractului de vânzare-cumpărare, respectiv petitul 1. În privinţa acestui petit care de fapt reprezintă o acţiune în constatare, declaratorie, prin care se solicită constatarea existenţei raportului juridic între reclamant şi S.C. CUG S.A., judecătoria a apreciat că doar aceasta din urmă şi nu G.S. are calitate procesual pasivă, situaţie în care a invocat din oficiu şi a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a lui G.S. A apreciat de asemenea că petitul 1 intră sub incidenţa autorităţii lucrului judecat, în raport de sentinţa civilă nr. 378 din 21 ianuarie 2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca (dosar nr. 13378/2001) rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 765/A din 3 iulie 2002 a Tribunalului Cluj (dosar nr. 3197/2002) şi devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2118 din 17 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj (dosar nr. 4645/2002) prin care s-a respins acţiunea formulată de reclamantul M.G. în contradictoriu cu SC C.U.G. SA pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtă şi G.S. cu privire la apartamentul nr. 100 situat în blocul de nefamilişti din Cluj-Napoca. Pe parcursul soluţionării cauzei prin aceste hotărâri, reclamantul a invocat calitatea de chiriaş al apartamentului nr. 46 care este corespondent cu nr. 100, instanţele verificând dacă acesta are sau nu calitatea de chiriaş al imobilului respectiv, iar prin petitul 1, M.G. a invocat aceeaşi calitate de chiriaş.
Prin hotărârile judecătoreşti menţionate s-a stabilit că reclamantul a fost doar tolerat în apartament neavând niciodată calitatea de chiriaş, aşa încât acesta nu poate justifica vreun drept asupra apartamentului, care să-i confere calitatea de persoană interesată să ceară constatarea nulităţii contractelor de închiriere şi respectiv de vânzare-cumpărare încheiate între SC C.U.G. SA, şi G.S.
Cum prin petitul 2 s-a solicitat constatarea unei stări de fapt şi nu a unei stări de drept, judecătoria a invocat şi admis excepţia de inadmisibilitate a acestuia în baza art. 111 C. proc. civ.
Soluţia pronunţată de judecătorie a fost menţinută de Curtea de Apel Cluj, care prin Decizia civilă nr. 303/A din 15 decembrie 2003 a respins, ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.G.
Împotriva deciziei reclamantul a declarat recurs invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. respectiv, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. A susţinut că, în speţă nu sunt întrunite condiţiile autorităţii de lucru judecat faţă de primul proces (dosar nr. 13378/2001 al Judecătoriei Cluj-Napoca) întrucât obiectul primului proces l-a constituit cererea sa, în contradictoriu cu SC C.U.G. SA de anulare a contractului de vânzare-cumpărare din data de 30 octombrie 2001 încheiat cu G.S., cerere care i-a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesual active, iar în procesul de faţă a cerut constatarea nulităţii absolute a aceluiaşi contract şi în plus, constatarea existenţei unui raport de închiriere între reclamant şi SC C.U.G. SA, aşa încât nu ar exista identitate de cauză între cele două procese, temeiurile acţiunilor fiind diferite.
Recursul este nefondat.
În cadrul primului proces promovat de reclamant împotriva pârâtei SC C.U.G. SA pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de aceasta cu G.S., instanţele au verificat dacă reclamantul are sau nu calitatea de chiriaş (pe care a invocat-o) şi au stabilit, că acesta nu are calitate de chiriaş al apartamentului litigios fiind doar tolerat.
Pe cale incidentală, în verificarea calităţii procesuale active a reclamantului s-a stabilit irevocabil că M.G. nu are calitate de chiriaş pentru nici un apartament din imobilul situat în Cluj-Napoca.
Prin petitul 1 din cauza de faţă reclamantul nu face altceva decât să invoce calitatea sa de chiriaş al apartamentului cu nr. 46 care este corespondent cu nr. 100, calitate de care aşa cum s-a menţionat, s-a prevalat în mod constant pe parcursul soluţionării acţiunii promovate în 2001 (dosar nr. 13378/2001 al Judecătoriei Cluj-Napoca).
Prin urmare, în ambele cauze reclamantul a urmărit acelaşi interes, adică pretinsa existenţă a contractului de închiriere între acesta şi SC C.U.G. SA pentru apartamentul în litigiu, situaţie în raport de care, în mod corect instanţa de apel, menţinând sentinţa judecătoriei, a considerat că petitul 1 din acţiune intră sub incidenţa lucrului judecat, părţile în litigiu fiind de fapt aceleaşi, reclamantul M.G. şi pârâta SC C.U.G. SA.
În privinţa constatărilor făcute prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă vizând lipsa calităţii de chiriaş a reclamantului, acestea nu pot fi contestate în alt litigiu.
În afara celor de mai sus, sunt de menţionat prevederile art. 21 din Legea nr. 114/1996 cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora închirierea locuinţelor se face pe baza acordului dintre proprietar şi chiriaş consemnat prin contract scris, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 85/1992 potrivit cărora locuinţele de serviciu pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere.
Reclamantul, care nu are contract de închiriere, nu poate invoca prevederile OUG nr. 40/1999, respectiv ale art. 10 pentru încheierea noului contract de închiriere şi ale art. 11 privind prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior.
În raport de motivele invocate, recursul fiind neîntemeiat urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.G. împotriva deciziei nr. 303/A din 15 decembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4654/2004. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 4615/2004. Civil → |
|---|
