ICCJ. Decizia nr. 4795/2004. Civil. Granituire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4795
Dosar nr. 9470/2004
Şedinţa publică din 3 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2000 la Judecătoria Craiova reclamanta J.E. a chemat în judecată pe pârâtul V.G. solicitând ca prin hotărârea ce se va da să se stabilească linia de hotar dintre proprietăţile lor şi ca urmare a delimitării proprietăţilor pârâtul să fie obligat să-i respecte dreptul de proprietate şi posesie asupra terenului în suprafaţă de 250 mp pe care l-a ocupat din proprietatea sa.
În motivare reclamanta a arătat că este proprietara terenului de 10.000 mp prin reconstituirea dreptului de proprietate potrivit titlului de proprietate eliberat de Comisia judeţeană de fond funciar a judeţului Dolj cu nr. 505-48050 la data de 21 septembrie 1993.
Între terenul reclamantei şi al pârâtului nu există linie de hotar şi nici gard despărţitor, ceea ce generează neînţelegeri între ei şi reclamantă nu are acces la stradă.
Pârâtul a acaparat din proprietatea reclamantei suprafaţa de aproximativ 250 mp având casa construită pe terenul său.
Prin sentinţa civilă nr. 9936 din 13 octombrie 2003 Judecătoria Craiova a admis acţiunea, a dispus grăniţuirea conform variantei I din raportul de expertiză realizat de expertul P.M. astfel: construirea unui gard la distanţa de 0,80 m Est faţă de zidul de Est al casei pârâtului începând din punctul G până în punctul H materializat pe plan în aşa fel ca lungimea gardului să depăşească cu 0,80 m colţul de NE al casei pârâtului, punctul H se uneşte cu punctul I situat la distanţa de 2 m N faţă de colţul NV al casei pârâtului, punctul I se uneşte cu locul de unde cade picătura streaşinii din colţul de NE al casei (anexă) pârâtului punctul 37 pe plan şi în continuare se menţine hotarul actual ce trece prin punctele 38-71-51 hotarul rectificat începând cu punctul G trece prin punctele H-I-37, este însemnat pe plan prin linie de culoare albastră prin rectificarea propusă, rezultă că pârâtul mai deţine teren intravilan în parcela 4, proprietatea reclamantei în suprafaţă de 425 mp, această suprafaţă se cedează prin compensarea reclamantei în extravilan parcela 5 delimitată pe plan prin punctele 51-50-55-J-K-51 şi este haşurată pe plan.
A obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000.000 lei către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că cele două gospodării nu sunt delimitate şi nu sunt respectate suprafeţele de teren pe care reclamanta şi pârâtul le au potrivit actelor de proprietate.
Astfel, pârâtul ocupă o suprafaţă de 515 mp teren pe care se găsesc casa şi anexele din parcela 4 proprietatea reclamantei.
Potrivit art. 584 C. civ. proprietarul poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipită cu a sa; cheltuielile de grăniţuire se vor face pe jumătate.
Împotriva acestei sentinţe pârâtul a formulat apel.
Pârâtul critică hotărârea pentru că deşi a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, instanţa de fond nu a avut în vedere acest lucru şi a fost astfel încălcat dreptul său la un proces echitabil.
Pârâtul mai arată că reclamanta conform titlului de proprietate deţine teren numai în extravilan.
Imobilul pârâtului (moştenit) este construit în anul 1918 şi este situat în intravilan.
Instanţa nu a avut în vedere toate constatările expertului şi nu a stabilit corect situaţia de fapt pe baza tuturor datelor dosarului (nu s-a avut în vedere data dobândirii drepturilor de proprietate, identificarea terenurilor, amplasamentul cu stabilirea celui mai vechi hotar, determinarea formei terenului, anul construcţiei casei de locuit a pârâtului).
Apelantul arată că între părţi nu s-a realizat ieşirea din indiviziune, iar cel care a acaparat terenul reclamantei este L.V.
Instanţa greşit l-a obligat la cheltuieli de judecată.
Pârâtul critică hotărârea şi arată că grăniţuirea imobilelor nu este posibilă deoarece presupune divizarea unităţii arhitectonice.
Instanţa nu a ţinut seama de existenţa deciziei civile nr. 2318 din 7 noiembrie 1990 a Tribunalului Dolj prin care s-a constatat că terenul în suprafaţă de 7460 mp este stăpânit în indiviziune de E.V., G.A., V.G. şi J.E. şi nici de titlul de proprietate al pârâtului.
Pârâtul arată că prin titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 şi invocat de reclamantă au fost deja stabilite linii de hotar, reclamanta tinzând de fapt la constituirea unui drept de proprietate.
Pârâtul este în imposibilitate de a avea acces la stradă.
Instanţa a creat de fapt un nou hotar.
Prin Decizia civilă nr. 288 din 26 februarie 2004 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul şi l-a obligat pe apelant la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că în ceea ce priveşte criticile privind raportul de expertiză, sunt neîntemeiate deoarece pârâtul a depus obiective, a participat la efectuarea expertizei, nu a formulat obiecţiuni.
Expertiza a avut în vedere actele şi lucrările dosarului încât şi criticile privind aceste aspecte au fost înlăturate de instanţă.
Cuantumul cheltuielilor a fost restrâns de instanţă la 2.000.000 lei.
Criticile apelantului-pârât referitoare la inadmisibilitatea acţiunii în raport de Decizia civilă nr. 7889/2001 a Curţii de Apel Craiova au fost înlăturate cu motivarea că această decizie a statuat legitimitatea titlului de proprietate al reclamantei şi inexistenţa unei stări de indiviziune asupra terenului lăsat prin testament de autorul T.V., iar atribuirea unei alte suprafeţe de teren prin compensare s-a făcut în interesul pârâtului şi pentru a se păstra unitatea arhitectonică a imobilului său care, pentru a fi păstrată, s-a făcut grăniţuirea în maniera aleasă de instanţă. Delimitarea terenului prin procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 nu conduce la inadmisibilitatea acţiunii pentru grăniţuire.
Împotriva acestei decizii pârâtul a formulat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Pe lângă reluarea criticilor din apel Decizia mai este criticată pentru că instanţa nu i-a încuviinţat (nu s-a pronunţat) probele solicitate, printre acestea fiind şi cercetarea la faţa locului, ceea ce a determinat încălcarea dreptului său la moştenire şi la proprietate. Astfel, deşi are titlu de proprietate pentru o suprafaţă de 500 mp situată în intravilan, teren pe care se află casa ce o moşteneşte de la mama sa şi care a fost construită în anul 1918 este practic deposedat de acest teren şi este în imposibilitate de a folosi imobilul proprietatea sa.
Nu au fost analizate titlurile deţinute de părţi şi nu s-a făcut distincţie între terenurile situate în intravilan şi extravilan.
La termenul din 3 iunie 2005 recurenţii (moştenitorii recurentului V.G.) au arătat că acţiunea reclamantei este nesemnată, iar minuta instanţei de fond nu poartă menţiunea „Pronunţată în şedinţă publică".
Intimata-reclamantă J.E. a depus prin registratura instanţei concluzii scrise cerând respingerea recursului.
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor urma.
În conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii".
În ce priveşte excepţia privitoare la nesemnarea cererii de chemare în judecată este de reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 112 pct. 6 C. proc. civ. cererea de chemare în judecată va cuprinde semnătura.
Analizând fila 1 a dosarului nr. 13354/2000 al Judecătoriei Craiova, se constată că reclamanta nu a semnat cererea de chemare în judecată, motiv pentru care excepţia urmează să fie admisă.
Cu privire la lipsa menţiunii „Pronunţată în şedinţă publică" din minută excepţia este întemeiată, ea urmând a fi admisă şi în consecinţă va fi admis pentru acest motiv recursul, va fi casată hotărârea atacată.
Potrivit art. 258 alin. (1) C. proc. civ., după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancţiunea nulităţii, de către judecători şi în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate, iar în conformitate cu alin. (2) dispozitivul se pronunţă de preşedinte în şedinţă, chiar în lipsa părţilor.
Pronunţarea în şedinţă publică reprezintă un moment solemn al judecăţii, iar nerespectarea acestei cerinţe atrage după sine nulitatea hotărârii. Întrucât redactarea hotărârii judecătoreşti are loc, prin forţa lucrurilor, la mai mult timp de la data deliberării şi a pronunţării, menţiunea în dispozitiv a pronunţării în şedinţă publică nu este de natură să acopere omisiunea din minută a îndeplinirii cerinţei impuse de art. 258 alin. (2) C. proc. civ. Într-adevăr astfel cum rezultă şi din textul menţionat precum şi din art. 105 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel, aprobat prin ordinul ministrului justiţiei nr. 125/C din 17 ianuarie 2000 preşedintele completului sau unul dintre judecătorii din complet va trece în condica de şedinţă înainte de pronunţarea în şedinţă publică datele esenţiale din minută. Or, în lipsa părţilor, singura garanţie a respectării principiului publicităţii consacrat şi în art. 121 alin. (3) C. proc. civ. („hotărârea se pronunţă întotdeauna în şedinţă publică") rămâne menţiunea din minută, care se întocmeşte de îndată după deliberare, a faptului că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică. Cum principiul publicităţii este un pilon de bază al desfăşurării actului de justiţie, încălcarea lui se sancţionează cu nulitatea absolută, fiind vorba de o nulitate intrinsecă a actului de procedură.
În consecinţă excepţia urmează să fie admisă şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 pct. 3 C. proc. civ. recursul va fi admis, casată Decizia şi cauza trimisă aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
În rejudecare instanţa va analiza criticile din prezentul recurs şi din apelul soluţionat prin Decizia nr. 288 din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, urmând ca în baza analizei judicioase a probelor deja existente şi administrării de noi probe inclusiv cercetare locală să stabilească starea de fapt şi să soluţioneze pricina.
Aşa fiind, recursul urmează să fie admis pentru considerentele ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul V.G. şi continuat de moştenitorii V.P., V.L. şi M.G. împotriva deciziei nr. 288 din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4806/2004. Civil. Revendicare + granituire.... | ICCJ. Decizia nr. 4784/2004. Civil. Recurs → |
|---|
