ICCJ. Decizia nr. 4837/2004. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 4837

Dosar nr. 21314/2004

Şedinţa publică din 3 iunie 2005

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 9 august 2001, reclamantul M.I. a solicitat instanţei de judecată ca, în contradictoriu cu Secţia de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Sibiu, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză,

- să se constate nulitatea absolută a C.F. nr. 3074 provizorie, Partea I A , Foaia de avere şi Partea a III-a B, Foaia de proprietate, nr. de ordine B-2,3,4,5,6,7 cu menţiunile respective şi a celor ce ar apărea după deschiderea acţiunii, foaia de C.F. care, prin însăşi menţiunea provizorie, exprimă şi întăreşte nulitatea absolută şi la Partea I nr. ordine A.1, privind imobilul cu nr.top 1270/a/1, 1270/b/c/1 =2040 mp sat Veştem;

- să se constate nulitatea absolută a încheierii nr. 1613/1963 în baza căreia s-a întocmit C.F. 3074 provizorie;

- să se dispună restabilirea situaţiei anterioare de C.F. prin reîntabularea dreptului de proprietate al acestuia în C.F. 3074 originară, cu reconstituirea acesteia, pentru imobilul transcris din C.F. 2347 cu nr.top 1270/a/1, 1270/b/1, 1270/c/1 = loc de casă în vatra satului Veştem, zona construibilă, nr. 433, judeţul Sibiu.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că, la data de 29 octombrie 1963 prin certificatul de moştenitor nr. 469 imobilul înscris în C.F. 2347 Veştem, cu nr.top 1270/a/1, 1270/b/1, 1270/c/l de sub B-3, constând în teren pentru construcţii în suprafaţă de 2040 mp a revenit acestuia.

Moştenirea a fost confirmată de fostul notariat de Stat al raionului Sibiu, Secţia C.F., prin încheierea nr. 2227 din 5 noiembrie 1963 şi a fost făcută înscriere în C.F. nr. 3074 al comunei Veştem.

La data de 9 martie 2000 a primit de la Primăria comunei Şelimbăr actul nr. 754, prin care i s-a certificat dreptul de proprietate, cu recomandarea de a-l folosi la cartea funciară.

Judecătoria Sibiu a respins cererea acestuia privind efectuarea în cartea funciară a înscrierii menţionate.

Petentul a fost informat asupra înscrierii dreptului de proprietate al altor persoane asupra imobilului şi i s-a comunicat, iar cererea sa poate fi soluţionată favorabil numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de anulare a încheierii de intabulare provizorie.

La data de 25 septembrie 2001 reclamantul şi-a precizat acţiunea.

În cauză au formulat cerere de intervenţie în interes propriu intervenienţii S.I., T.M.C. şi S.D.M., invocând calitatea lor de proprietari tabulari ai imobilului în litigiu. Intervenienţii au arătat că reclamantul a mai sesizat instanţele de judecată cu o cerere având acelaşi obiect, acţiunea formând obiectul dosarului nr. 6381/1994.

În urma decesului reclamantului, acţiunea a fost continuată de moştenitorii acestuia: M.E., D.S. şi M.M.

Reclamantele au precizat acţiunea în sensul de a se dispune reconstituirea C.F. nr. 3074 Veştem şi au depus alte înscrisuri în probaţiune.

Prin sentinţa nr. 8204 din 19 decembrie 2003, Judecătoria Sibiu a respins acţiunea.

Cu referire la acţiunea precizată formulată de reclamant, s-a reţinut că nu se poate dispune anularea unei cărţi funciare fără chemarea în judecată a persoanelor ce au obţinut drepturi prin înscrierea în cartea funciară.

S-a mai reţinut că precizarea de acţiune a reclamantelor, introduse în cauză în calitate de moştenitori ai reclamantului Morar Ioan, priveşte o procedură de reconstituire a cărţii funciare, de competenţa judecătorului delegat de la Cartea Funciară a Judecătoriei Sibiu.

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 1503/A/2004 din 12 octombrie 2004, a respins apelul declarat de reclamante împotriva hotărârii primei instanţe, cu motivarea că în mod legal prima instanţă s-a pronunţat asupra condiţiilor de admisibilitate a acţiunii iniţiale, precizate de reclamant, precum şi a instanţei competente, cu referire la modificarea de acţiune.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantele M.E., D.S. şi M.M. au declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de modificare sau casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ. şi fără a formula critici susceptibile a fi încadrate în vreunul dintre acestea.

În motivarea căii de atac exercitate reclamantele au arătat că însăşi instanţa de fond a reţinut că există dovezi clare în sensul celor susţinute prin acţiune. În mod greşit instanţele au reţinut că s-ar putea cere radierea numai în situaţia în care s-ar dovedi frauda la lege, atâta timp cât alte persoane nu au nici un titlu asupra acestui imobil.

S-a mai arătat că s-au făcut nenumărate demersuri la cartea funciară. Rămase fără soluţie, aşa încât se impune obligarea prin hotărâre judecătorească a refacerii cărţii funciare originale.

Instanţa trebuia să observe că alte persoane, care au devenit proprietari tabulari, nu au nici un titlu de proprietate asupra imobilului.

În concluzie, reclamantele au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată şi modificată.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din economia dispoziţiilor legale citate şi amplu comentate de prima instanţă, rezultă caracterul complet şi real al cărţii funciare, în sensul că atestă existenţa şi caracterul juridic al imobilului, precum şi toate drepturile reale referitoare la acesta.

Este de reţinut în acest sens că, potrivit art. 17 şi art. 18 din Legea pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare din 27 aprilie 1938, drepturile reale referitoare la imobilele înscrise în cartea funciară se pot dobândi, modifica sau stinge numai prin efectul înscrierii, aceasta având caracter constitutiv.

Urmează a se reţine că, între alte principii ce reglementează sistemul de carte funciară, urmează a fi avut în vedere cel al publicităţii absolute în raport de care drepturile reale nu se pot strămuta faţă de terţi şi nici chiar în raporturile dintre părţi decât dacă s-a efectuat intabularea.

Un alt principiu este cel al oficialităţii, potrivit căruia orice înscriere nu se poate sprijini decât pe cererea persoanei interesate.

În fine, principiul forţei probante exprimă regula în virtutea căreia dreptul real înscris în cartea funciară se prezumă a fi exact.

Reclamanţii au chemat în judecată însăşi biroul de carte funciară.

Or, în raport de motivele invocate de acestea, din care ar rezulta frauda la lege, prin încălcarea principiilor menţionate, în mod întemeiat, conform normelor legale la care s-a făcut referire, prima instanţă a reţinut că nu biroul de carte funciară are calitate procesuală pasivă, acţiunea urmând a fi purtată între reclamantul care afirmă un drept propriu de proprietate şi persoanele care afirmă dreptul real asupra aceluiaşi imobil, invocând înscrierea constitutivă de drepturi din punctul de vedere al acestuia, făcută cu încălcarea legii din punctul de vedere al reclamantului.

Pe de altă parte, în mod judicios s-a reţinut de prima instanţă că reconstituirea unei cărţi funciare este de competenţa judecătorului delegat de la Cartea Funciară a Judecătoriei.

Ca atare, respingând cererea reclamantelor, prima instanţă a pronunţat o soluţie temeinică şi legală.

Drept urmare, respingând apelul şi menţinând hotărârea primei instanţe, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, nesupusă cazurilor de modificare prevăzute în art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., vizate de reclamante.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele M.E., D.S. şi M.M. împotriva deciziei civile nr. 1503/A din 12 octombrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4837/2004. Civil