ICCJ. Decizia nr. 4840/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4840
Dosar nr. 21339/2004
Şedinţa publică din 3 iunie 2005
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 10 noiembrie 2003, reclamantul B.A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, în contradictoriu cu SC R. SRL Braşov, instanţa de judecată să dispună unificarea contractelor de închiriere, al său şi al mamei sale, pentru apartamentul situat în Braşov.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtul menţionat a întocmit pentru apartamentul format din 4 camere şi dependinţe, două contracte de închiriere.
În baza acestor contracte, prin împărţirea apartamentului, atât reclamantului cât şi mamei acestuia le revenea un spaţiu locativ compus din două camere, dependinţele fiind comune.
La data de 3 mai 2000, reclamantul a depus la R. Braşov o cerere de unificare a celor două contracte de închiriere, căreia i-a anexat declaraţia notarială a mamei sale prin care aceasta îşi manifesta acordul în sensul arătat.
Cererea a rămas fără răspuns.
La data de 6 mai 2003, mama reclamantului a decedat.
Acesta a revenit la R. Braşov cu o nouă cerere de unificare a celor două contracte.
R. Braşov a repartizat partea din locuinţă ocupată de mama reclamantului altei persoane.
Reclamantul susţine că, în acest mod, au fost încălcate prevederile art. 27 din Legea locuinţei.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii susţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 12 din OG nr. 40/1999, în sensul că reclamantul, în calitatea sa de descendent, nu era menţionat în contractul mamei sale.
Pe cale reconvenţională, pârâtul a solicitat evacuarea reclamantului pârât reconvenţional din spaţiul deţinut anterior de mama sa şi ocupat abuziv de către acesta.
Prin sentinţa nr. 2235 din 8 martie 2004, Judecătoria Braşov a respins acţiunea principală, a admis cererea reconvenţională şi a dispus evacuarea reclamantului-pârât reconvenţional.
S-a reţinut că reclamantul nu a fost înscris în contractul de înscriere al mamei sale, aşa încât închirierea nu mai poate continua, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută în art. 12 din OG nr. 40/1999.
Împotriva hotărârii primei instanţe reclamantul a declarat apel, criticile privind greşita aplicare a legii.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 972/Ap din 8 octombrie 2004, a admis apelul declarat de reclamant şi a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea civilă formulată de reclamant, a dispus emiterea de către pârât a unui singur contract pentru apartamentul menţionat şi a respins acţiunea reconvenţională, cu motivarea că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 din OG nr. 40/1999.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâtul a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că ocuparea spaţiului de către reclamant este abuzivă, acesta nelocuind niciodată efectiv în spaţiul deţinut de mama sa şi nici nu a fost înscris în contractul de închiriere al acesteia.
Ca atare, în mod greşit instanţa de control a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile OG nr. 40/1999.
În concluzie, pârâtul a solicitat admiterea recursului în sensul în care a fost formulat.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Dispoziţiile OUG nr. 40/1999 privesc prelungirea contractelor de închiriere, pentru durate şi în condiţii determinate, funcţie de situaţia imobilului.
Imobilul în cauză nefiind restituit fostului proprietar, dispoziţiile acestui act normativ nu-i sunt aplicabile reclamantului.
Ca atare, criticile formulate de pârât în recurs, cu referire la actul normativ aplicabil se constată a fi neîntemeiate.
Drept urmare, statuând că în cauză, cu referire la continuarea închirierii în favoarea reclamantului, având ca obiect folosinţa spaţiului deţinut cu acest titlu de către mama sa, anterior decesului, sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 114/1996 şi nu cele ale art. 12 din OUG nr. 40/1999, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre legală, nesupusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de pârât.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SRL Braşov împotriva deciziei civile nr. 972/Ap din 8 octombrie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5076/2004. Civil. Constatare nulitate... | ICCJ. Decizia nr. 4837/2004. Civil → |
|---|
