ICCJ. Decizia nr. 4850/2004. Civil. Daune morale - art. 504 Cod procedura penala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.4850/2004
Dosar nr. 1425/2003
Şedinţa publică din 29 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1116 din 22 octombrie 2002, Tribunalul Constanţa a respins excepţia prescrierii dreptului la acţiune formulată de pârâtul, statul român, prin Ministerul Finanţelor; a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul S.D., în contradictoriu cu pârâtul şi, pe cale de consecinţă, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 20.000 dolari S.U.A., la cursul B.N.R. de la momentul plăţii efective, cu titlu de daune morale faţă de reclamant; a respins capătul de cerere referitor la cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că este de necontestat gravitatea prejudiciului moral încercat de reclamant, ce i-a fost produs atât prin arestarea sa preventivă în perioada 25 octombrie 1996 – 25 octombrie 1996, cât şi prin trimiterea sa în judecată pentru infracţiunea de înşelăciune, fals intelectual, uz de fals şi contrabandă, cu suportarea rigorilor desfăşurării procesului penal. Că situaţia reclamantului a fost mediatizată, iar acesta a fost supus dispreţului public, lucru ce l-a lipsit de confortul psihic al unei vieţi normale, liniştite. Perceperea nedreptăţii, ce i-a fost făcută reclamantului, a generat sentimentul inutilităţii sale în societate şi în desfăşurarea pe viitor a vieţii profesionale.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 18 din 24 februarie 2003, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi pârâtul, statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 1116 din 22 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Constanţa şi, pe cale de consecinţă: pârâtul, statul român, prin Ministerul Finanţelor, a fost obligat la 150.000.000 lei cu titlu de daune morale; au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei criticate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, pentru determinarea cuantumului despăgubirilor morale ce se cuvin reclamantului, se impune a se avea în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită. Prin aplicarea acestui principiu se urmăreşte să se asigure restabilirea situaţiei anterioare producerii prejudiciului, având în vedere condiţiile în care a intervenit detenţia nelegală, durata acesteia şi consecinţele psihosociale ale acesteia asupra reclamantului. În atare situaţie, instanţa de apel a apreciat că acordarea unei despăgubiri băneşti, de 150.000.000 lei, este suficientă pentru a da satisfacţie reclamantului cu privire la prejudiciul moral suferit.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, au declarat recurs: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, reclamantul S.D. şi statul român, prin Ministerul Finanţelor.
- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa critică Decizia atacată ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- La stabilirea cuantumului de 150.000.000 lei, cu titlu de daune morale acordate reclamantului, S.D., instanţa de apel trebuia să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi: consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care i-a fost afectată situaţia familiară, profesională şi socială.
- recurentul, care a solicitat daune morale, trebuia să producă un minim de argumente şi indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile sale nepatrimoniale i-au fost afectate, pentru a se putea proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să completeze prejudiciul.
Reclamantul S.D. critică Decizia atacată ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanţa de apel, în mod greşit, a apreciat că nivelul daunelor morale acordate de instanţa de fond, de 20.00 dolari S.U.A., este prea mare în raport cu prejudiciul încercat, constând în detenţia nelegală, durata acesteia şi consecinţele psihosociale ale acesteia asupra sa.
Statul român, prin Ministerul Finanţelor, critică Decizia civilă atacată ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece.
- Deşi reclamantul S.D. a învederat instanţei faptul că, prin arestarea sa preventivă, i-au fost produse suferinţe fizice, totuşi, nu a produs nici un fel de probă cu care să dovedească prejudiciul moral încercat, stabilit de instanţa de apel la 150.000.000 lei.
- Cu privire la recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi statul român, prin Ministerul Finanţelor, se reţin următoarele: Cum motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi ale statului român sunt asemănătoare, ele vor fi analizate împreună.
Reglementarea cadru, în ceea ce priveşte daunele morale, o constituie prevederile art. 48 alin. (3) din Constituţia din 1991, în vigoare la data soluţionării cauzei, care statuează că statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prevederile cauzate prin erorile judiciare săvârşite în procesele penale, iar reglementarea legală, care îndrituieşte victimele unei erori judiciare să solicite despăgubiri, este dată de prevederile art. 504-507 C. proc. pen.
Daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenţa fizică a omului, sănătatea şi integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional şi alte valori similare.
Din această perspectivă, prin privarea de libertate din perioada 25 septembrie 1996 – 25 octombrie 1996, reclamantului i s-a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar durerile psihice şi suferinţele fizice provocate de o atare măsură, pot şi trebuie să fie reparate prin acordarea unor despăgubiri.
Deşi, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, există o doză de aproximare, totuşi, instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familiară, profesională şi socială.
Pentru punerea în aplicare a acestor criterii de către instanţă, este necesar ca cel ce pretinde daunele morale, să producă un minimum de argumente şi indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituţie, i-au fost afectate prin arestarea ilegală şi, pe cale de consecinţă, să se poată proceda la evaluarea despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul.
Cu referire la cazul în speţă, reclamantul S.D. a evidenţiat, atât la instanţa de fond, cât şi la instanţa de apel, împrejurări de genul celor menţionate în cuprinsul acţiunii şi pentru care a solicitat daunele morale, cum ar fi suferinţele fizice şi psihice îndurate pe perioada arestării preventive, precum şi pe parcursul procesului. Această situaţie a afectat pregătirea profesională a reclamantului, desfăşurarea unei vieţi normale, precum şi manifestarea liberă, fără câştiguri create de arestarea ilegală l-a care a fost supus.
La stabilirea cuantumului de 150.000.000 lei, cu titlu de daune morale acordate reclamantului, instanţa de apel, în mod judicios, a avut în vedere, între altele, suferinţele fizice şi psihice îndurate de reclamant prin arestarea preventivă, eforturile suplimentare la care a fost obligat în vederea integrării în societate etc.
- Cu privire la recursul reclamantului S.D., se reţin următoarele:
Instanţa de apel, în mod judicios, a apreciat că valoarea daunelor morale, care se pot acorda reclamantului pentru prejudiciul încercat prin arestarea preventivă, este în cuantum de 150.000.000 lei.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor morale menţionate, instanţa de apel a avut în vedere o serie de criterii, cum ar fi consecinţele negative suferite de reclamant pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care i-a fost afectată situaţia familiară, profesională şi socială.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte reţine că motivele invocate de recurenţi nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în consecinţă, urmează a se respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, statul român, prin Ministerul Finanţelor, reclamantul S.D., împotriva deciziei civile nr. 18 din 24 februarie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, S.D. şi statul român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, împotriva deciziei civile nr. 18/C din 24 februarie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 29 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4848/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 4610/2004. Civil. Recurs → |
|---|
