ICCJ. Decizia nr. 4598/2004. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.4598/2004
Dosar nr. 3359/2003
Şedinţa publică din 17 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 22 aprilie 1996, cu completările şi precizările ulterioare, reclamanta, Primăria comunei Dragomireşti-Vale, sectorul agricol Ilfov, împreună cu L.D.D.R. şi Înaltul Comisar Şef al Brigăzii pentru Apărarea Drepturilor Omului din România, în calitate de intervenienţi, au chemat în judecată pe pârâţii: Direcţia Agricolă a sectorului agricol Ilfov, Secţia Financiară a sectorului agricol Ilfov, Prefectura municipiului Bucureşti, S.C. A.I. SRL şi organizaţia religioasă M.I., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a licitaţiei prin care a fost vândută, cu încălcarea prevederilor art. 28 din Legea nr. 18/1991, o fermă zootehnică, fost C.A.P. Dragomireşti-Vale, şi, pe cale de consecinţă, să se constate şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4097 din 26 februarie 1996, încheiat între ultimele două pârâte.
În motivare, reclamanta a arătat că lichidarea patrimoniului fostei C.A.P Dragomireşti-Vale s-a făcut cu încălcarea legii, în sensul că ferma zootehnică a fost vândută cu 17.000.000 lei – la o licitaţie ilegală - cu nerespectarea condiţiilor imperative cerute de Legea nr. 18/1991, SC A.I. SRL, care, după un scurt interval de timp, a revândut-o organizaţiei religioase M.I. la un preţ cu mult mai mare, de cca. 1.110.000.000 lei.
Judecătoria Buftea, sesizată cu soluţionarea pricinii, prin încheierea de şedinţă din 16 ianuarie 1997, a dispus scoaterea din cauză, ca urmare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi, respectiv, pasive invocate de organizaţia religioasă M.I., a reclamanţilor L.D.D.R. şi Înaltul Comisar Şef al Brigăzii pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a pârâtelor, Direcţia Agricolă Ilfov, secţia financiară Ilfov, şi Prefectura municipiului Bucureşti şi a introdus în proces, în calitate de pârâtă, pe Prefectura Ilfov.
Prin sentinţa civilă nr. 841 din 26 februarie 1997 a Judecătoriei Buftea, a fost anulată, ca netimbrată, acţiunea reclamantei, iar prin Decizia nr. 1797 din 2 septembrie 1997, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca urmare a admiterii apelului reclamantei, cauza a fost trimisă, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, fiind reînregistrată sub nr. 7865/1997.
La 2 februarie 1998, societatea agricolă V.T. din comuna Dragomireşti-Vale, satul Dragomireşti-Deal, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, arătând că a fost prejudiciată prin vânzarea ilegală a patrimoniului C.A.P. Dragomireşti şi a solicitat să fie repusă în situaţia anterioară vânzării şi despăgubită, pentru prejudiciul suferit.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, învestit, prin declinarea competenţei, de către Judecătoria Buftea, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei şi, ca lipsite de interes, cererile de intervenţie principală formulată de societatea agricolă V.T. Dragomireşti-Vale, satul Dragomireşti Deal, şi de intervenţie accesorie formulată de L.D.D.R., prin sentinţa nr. 1080 din 14 decembrie 1998.
Soluţia tribunalului a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care, prin Decizia nr. 244 din 25 octombrie 1999, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantă şi de intervenienta în interes propriu, societatea agricolă V.T.
Împotriva menţionatei decizii au declarat recurs reclamanta şi intervenienta în interes propriu.
Prin Decizia nr. 1935 din 3 aprilie 2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, a admis recursul declarat de reclamanta, Primăria comunei Dragomireşti-Vale, a casat Decizia nr. 244 din 25 octombrie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi sentinţa civilă nr. 1080 din 14 decembrie 1998 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceluiaşi tribunal. A anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de intervenienta, societatea agricolă V.T. Dragomireşti-Vale, satul Dragomireşti Deal.
Pentru a pronunţa Decizia, instanţa supremă a reţinut că obiectul acţiunii introductive rezidă în constatarea nulităţii licitaţiei din 10 ianuarie 1992, organizată de Comisia de Lichidare a Cooperativei Agricole de Producţie Dragomireşti Vale, când s-a vândut sectorul zootehnic şi terenul, în suprafaţă de 8,6 ha, către SC A.I. SRL Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare intervenit între aceasta din urmă şi organizaţia religioasă M.I. şi a stabilit că interesul reclamantei, în cauză, este determinat de prevederile art. 28 alin. (7) din Legea nr. 18/1991, înainte de modificarea acestora prin Legea nr. 169/1997, în prezent, art. 29 alin. (7) din Legea nr. 18/1991, menţionând lipsa de rol activ a instanţelor inferioare, care nu au administrat toate probele necesare verificării situaţiei de fapt.
Astfel, prin Decizia de casare, s-a stabilit necesitatea administrării probelor din care să rezulte dacă licitaţia s-a desfăşurat cu respectarea condiţiilor legale (art. 28, respectiv, art. 29 din Legea nr. 18/1991) dacă, prin vânzarea la licitaţie, nu s-au înstrăinat şi alte suprafeţe de teren decât cele pe care erau edificate construcţiile şi cele necesare utilizării lor normale, dacă, în preţul cu care s-a vândut la licitaţie activul, s-a inclus şi preţul pentru terenul aferent, dacă toată suprafaţa de 8,6 ha vândută, era aferentă fermei sau, prin licitaţie au fost încălcate reglementările în vigoare la acea dată privind circulaţia terenurilor (art. 46 din Legea nr. 18/1991).
Cu ocazia rejudecării, instanţele trebuiau să aibă în vedere toate omisiunile constatate şi să administreze probe în acest sens, aşa cum cer prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Cu referire la recursul intervenientei, societatea agricolă V.T., s-a reţinut că, deşi cauza a suferit două amânări în vederea achitării taxei judiciare şi a timbrului judiciar, recurenta nu s-a conformat acestei obligaţii legale, aşa încât recursul a fost anulat ca netimbrat.
În fond, după casare, cauza s-a reînregistrat, sub nr. 7397/2001, la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, care, în baza probelor cu înscrisuri administrate, ca urmare a celor dispuse de instanţa supremă, prin sentinţa nr. 584 din 24 aprilie 2002, a admis acţiunea precizată, completată şi formulată de reclamantă, precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de societatea agricolă V.T. Dragomireşti-Vale, satul Dragomireşti-Deal. A constatat nulitatea procesului-verbal de licitaţie nr. 25 din 10 ianuarie 2002, încheiat de Comisia de Lichidare a C.A.P. Dragomireşti-Vale.
A constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat, la 18 februarie 1992, între C.A.P. Dragomireşti-Vale şi SC A.I. SRL.
A constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC A.I. SRL şi organizaţia religioasă M.I., autentificat, sub nr. 4097 din 26 februarie 1996, de notar public S.I.
În esenţă, tribunalul a avut în vedere că, la data organizării licitaţiei, în localitatea Dragomireşti era înfiinţată societatea agricolă V.T., care căpătase personalitate juridică prin încheierea pronunţată de Judecătoria sectorului agricol Ilfov, la 5 septembrie 1991, în dosarul nr. 25/1991, situaţie în care, faţă de prevederile art. 28, respectiv, art. 29 din Legea nr. 18/1991, construcţiile agrozootehnice şi terenul aferent devenind proprietatea membrilor asociaţiei, Comisia pentru lichidarea fostei cooperative agricole de producţie nu era îndreptăţită să organizeze licitaţia. Constatând că licitaţia este lovită de nulitate absolută, tribunalul a constatat nul şi actul juridic subsecvent actului nul pe care se întemeiază, respectiv, contractul de vânzare-cumpărare din 18 februarie 1992, încheiat şi cu încălcarea art. 46 din Legea nr. 18/1991, în privinţa suprafeţei de 8,6 ha teren şi contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4097/1996.
Apelurile declarate de pârâtele, organizaţia religioasă M.I. şi SC A.I. SRL, care, în cea mai mare parte, au invocat motive comune, respectiv, excepţii referitoare la netimbrarea acţiunii principale, lipsa calităţii de intervenientă în interes propriu a societăţii agricole V.T., tardivitatea cererii de intervenţie, lipsa interesului legitim al Primăriei Dragomireşti Vale pentru promovarea acţiunii principale, precum şi critici care vizează fondul cauzei, au fost admise de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 61 din 14 februarie 2003. Sentinţa a fost schimbată în tot. S-a anulat dispoziţia privind admiterea cererii de intervenţie principală formulată de societatea agricolă V.T. S-a respins acţiunea formulată de reclamanta, Primăria comunei Dragomireşti-Vale, judeţul Ilfov, pentru lipsa interesului legitim. A fost obligată intimata-reclamantă să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 216.216.000 lei către organizaţia religioasă M.I. şi 1.640.000 lei către SC A.I. SRL şi la 29.865.000 lei taxă de timbru datorată pentru prima fază procesuală.
Cu referire la intimata-intervenientă, curtea de apel a reţinut că tribunalul s-a pronunţat asupra unei cereri care nu mai putea face obiect de analiză în fond, după casare, întrucât, în ciclul procesual anterior, fusese respinsă, ca lipsită de interes, prin sentinţa civilă nr. 7080/1998 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, devenită irevocabilă prin anularea recursului ca insuficient timbrat, conform deciziei nr. 1935 din 3 aprilie 2001 a instanţei supreme.
În privinţa excepţiei lipsei interesului legitim al Primăriei comunei Dragomireşti pentru promovarea acţiunii principale, curtea de apel a considerat că reclamanta nu a susţinut, prin acţiunea introductivă sau cererile completatoare şi precizatoare, cum că, prin actele juridice a căror nulitate absolută a cerut a se constata, i s-ar fi încălcat un drept material sau un interes de altă natură pentru restabilirea căruia să fie îndreptăţită a acţiona, conform legii privind administraţia publică locală sau altor acte normative, ci doar a invocat faptul că bunurile în litigiu nu puteau face obiectul vânzării la licitaţie în temeiul Legii nr. 18/1991, pentru că ele aparţineau de drept societăţii agricole înfiinţate anterior licitaţiei şi nu că aceste bunuri ar reveni în patrimoniul comunei.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, au declarat recurs reclamanta şi intervenienta.
În recursul său, întemeiat pe motivele prevăzute la pct. 8-10 ale art. 304 C. proc. civ., reclamanta a criticat instanţa de apel, arătând că, prin admiterea apelurilor formulate de pârâte, a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică.
A susţinut, în esenţă, că, în mod greşit, curtea de apel a considerat că Primăria comunei Dragomireşti nu ar avea interes legitim în promovarea acţiunii. Aceasta, deoarece, prin acţiunea introductivă, reclamanta a cerut constatarea nulităţii absolute a actului de înstrăinare a patrimoniului fostei cooperative agricole de producţie şi a actelor de vânzare-cumpărare subsecvente (nulitate absolută ce poate fi invocată de oricine şi oricând) învestind instanţa cu soluţionarea problemei respectivului patrimoniu, în temeiul art. 28 devenit art. 29 din Legea nr. 18/1991, în sensul că, de drept şi fără nici o despăgubire, ferma zootehnică rămasă după lichidarea C.A.P. a trecut în proprietatea privată a comunei şi în administrarea Primăriei, care, potrivit prevederilor Legii nr. 213/1998 şi Legii nr. 215/2002, are obligaţia de a administra patrimoniul public şi privat al comunei.
În recursul său, întemeiat pe art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., intervenienta a invocat aspecte legate de timbraj, arătând că pretenţiile fiind întemeiate pe prevederile Legii nr. 18/1991, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, în principal, iar în subsidiar, ar datora doar taxa fixă, aferentă acţiunii în constatare a nulităţii actului juridic.
Recursul declarat de reclamantă este întemeiat în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin Decizia nr. 1935 din 3 aprilie 2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, a evidenţiat cadrul juridic stabilit prin Legea nr. 18/1991, potrivit căruia anumite active ale fostelor cooperative agricole de producţie pot să fie înstrăinate şi către alte persoane fizice, care nu au avut calitatea de membrii cooperatori sau către persoane juridice şi în care instanţele erau obligate să judece acţiunea reclamantei, Primăria comunei Dragomireşti, având ca obiect constatarea nulităţii licitaţiei organizate, la 10 ianuarie 1992, de către Comisia de lichidare a fostei Cooperative agricole de producţie Dragomireşti.
În considerentele deciziei, s-a menţionat că interesul reclamantei în cauză este determinat de prevederile art. 28 alin. (7) din Legea nr. 18/1991, înainte de modificarea acesteia prin Legea nr. 169/1997, în prezent, art. 29 alin. (7) din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora „Construcţiile agrozootehnice (...) ce au aparţinut cooperativei de producţie desfiinţate, precum şi terenurile acesteia, ca şi cele necesare utilizării lor normale (...) şi animalele, devin proprietatea membrilor asociaţiilor de tip privat cu personalitate juridică dacă se vor înfiinţa (1).
În cazul în care nu s-au constituit asemenea asociaţii, bunurile şi animalele, prevăzute la alin. (1), se vor vinde, prin licitaţie publică, persoanelor fizice sau juridice, urmând ca, din preţul realizat, să se achite datoriile de orice fel ale fostei cooperative (4).
Bunurile prevăzute la alin. (1), care nu se vând în termen de un an de la data desfiinţării cooperativei, trec în proprietatea privată a comunelor, oraşelor şi municipiilor unde acestea sunt situate, fără nici o despăgubire şi în administrarea primăriilor" (7).
Casarea cu trimitere obliga instanţa de trimitere să lămurească, în lumina dispoziţiilor legale citate, dacă exista interesul reclamantei în promovarea acţiunii în constatarea nulităţii licitaţiei şi, pe cale de consecinţă, a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare intervenit ulterior între pârâţii, SC A.I. SRL şi organizaţia religioasă M.I., cu privire la ferma zootehnică (fostă C.A.P. Dragomireşti-Vale).
În Decizia recurată, instanţa de apel afirmă inexistenţa interesului reclamantei, deşi, actele de înfiinţare, privind asociaţia agricolă V.T., nu definesc patrimoniul acesteia şi prin prisma dispoziţiilor art. 2829 din Legea nr. 18/1991, iar, procesual, această asociaţie a manifestat dezinteresul în valorificarea eventualului său drept asupra bunurilor în litigiu (Deşi i s-a pus în vedere în recurs să achite taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, nu s-a conformat acestei obligaţii legale, motiv pentru care i s-a anulat recursul ca insuficient timbrat).
Or, în aceste condiţii, dacă bunurile în litigiu nu există în patrimoniul asociaţiei, iar, prin ipoteză, licitaţia este nulă, în mod indubitabil se conturează interesul reclamantei, justificat de trecerea acestora în patrimoniul comunităţii prin efectul art. 2829 alin. (7) din Legea nr. 18/1991.
Cum, instanţa de apel nu a determinat existenţa (sau inexistenţa) interesului prin prisma acestor considerente exprimate şi în Decizia de casare cu trimitere, se constată că soluţia pronunţată, de respingere a cererii reclamantei pentru lipsa interesului, este vădit nelegală, motiv pentru care urmează a se admite recursul Primăriei comunei Dragomireşti-Vale, a se casa Decizia recurată, cu privire la soluţionarea acţiunii principale şi a se trimite cauza, spre rejudecare, în limitele casării, la Curtea de Apel Bucureşti.
Recursul declarat de intervenienta în interes propriu, societatea agricolă V.T., urmează să fie respins, întrucât, aşa cum, în mod corect, a reţinut instanţa de apel, partea din hotărârea instanţei de fond, care a fost confirmată prin efectul anulării recursului formulat de aceasta, ca insuficient timbrat, respectiv, dispoziţia, privind respingerea cererii de intervenţie principală, a dobândit, în aceste limite, puterea lucrului judecat, chestiunile litigioase dezlegate prin partea respectivă din hotărâre nemaiputând face obiect de analiză şi discuţie în fond, după casare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, Primăria Dragomireşti Vale, împotriva deciziei nr. 61 din 14 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia cu privire la soluţionarea acţiunii principale formulate de Primăria Dragomireşti Vale, judeţul Ilfov, şi trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Bucureşti, în limitele casării.
Respinge recursul declarat de intervenienta, societatea agricolă V.T., împotriva aceleiaşi decizii.
Menţine soluţia de anulare a dispoziţiei privind admiterea cererii de intervenţie principală formulată de societatea agricolă V.T.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4510/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4369/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
