ICCJ. Decizia nr. 4848/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.4848/2004
Dosar nr. 5994/2003
Şedinţa publică din 29 iunie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara, sub nr. 9287 din 15 octombrie 2002, reclamanţii O.V.V., L.D.C., B.M., T.D.I. şi alţii, judecători şi personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Hunedoara, au chemat în judecată pe pârâţii: Tribunalul Hunedoara, Ministerul Justiţiei şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., pentru a fi obligaţi, prin hotărâre judecătorească, să le restituie sumele de bani reţinute nedatorat din salariul lunar, în perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001, în procent de 7%, cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, reactualizate la rata inflaţiei.
În susţinerea acţiunii au fost invocate dispoziţiile art. 99 şi 141 din Legea nr. 92/1992, potrivit cu care reclamanţii beneficiau de asistenţă medicală gratuită.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu motivarea, în esenţă, că gratuitatea, la care face referire Legea nr. 92/1992, vizează exclusiv serviciile medicale reglementate de Legea nr. 145/1997 şi nu scutirea de la plata contribuţiei la fondul de asigurări de sănătate. De asemenea, s-a mai arătat că, în Legea nr. 14/1997, sunt enumerate categoriile de persoane care beneficiază de asigurări sociale de sănătate fără plata contribuţiei de 7%, categoria de persoane din care fac parte reclamanţii nu este cuprinsă la acest capitol.
Totodată, s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei.
Pârâta, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., a formulat cerere de chemare în garanţie a C.N.A.S.
La rândul său, C.N.S.A., prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţiile de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanţie, a lipsei calităţii de chemat în garanţie şi de necompetenţă teritorială. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, invocând, în principal, aceleaşi motive ca pârâtul Ministerul Justiţiei.
Prin sentinţa civilă nr. 137 din 25 februarie 2003, Tribunalul Hunedoara, a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat pe pârâţii, Tribunalul Hunedoara şi Ministerul Justiţiei, să le restituie sumele reţinute cu titlu de contribuţie de sănătate în perioada 1 ianuarie 2000 – 31 martie 2001, reactualizate.
Totodată, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., şi s-a respins acţiunea reclamanţilor faţă de aceasta, iar cererea de chemare în garanţie, formulată împotriva C.N.A.S., a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Recursul declarat de Ministerul Justiţiei, în nume propriu şi pentru Tribunalul Hunedoara, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 1372 din 9 iunie 2003.
La 16 octombrie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a atacat hotărârile pronunţate în cauză cu recursul în anulare de faţă, invocând, în temeiul dispoziţiilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ., încălcarea esenţială a legii, cu consecinţa soluţionării greşite a fondului litigiului.
Procurorul General a susţinut, în esenţă, că, potrivit art. 4 din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, ulterioară Legii nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească, obligaţia de a contribui la asigurările sociale de sănătate revine tuturor cetăţenilor români, precum şi celor străini şi apatrizilor cu reşedinţa în România, cu excepţia persoanelor strict prevăzute în art. 6, în care nu sunt incluşi magistraţii şi personalul de specialitate din cadrul instituţiilor puterii judecătoreşti.
În acelaşi sens, a fost invocat pct. 6I din Normele comune nr. 318/FB/64/807/C din 26 mai 1999, emise în aplicarea HG nr. 409/1988, în care se arată explicit că, de beneficiul gratuităţii, profită cei care fac dovada plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate sau care fac parte din categoria persoanelor scutite de această obligaţie.
Recursul se dovedeşte fondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat, pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, sunt supuşi, în mod obligatoriu, asigurării cetăţenii români cu domiciliul în ţară, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România, alin. (2) al articolului citat prevăzând obligativitatea ca asiguraţii să plătească lunar o contribuţie pentru asigurări de sănătate.
Art. 6 din acelaşi act normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuţiei, şi anume: copiii şi tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soţul, soţia, părinţii şi bunicii, fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror drepturi sunt stabile prin Legea nr. 44/1994 şi art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de lege, precum şi cele provenite din pensii.
În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate, şi anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu medical sau în concediul medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995.
Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistraţii, în activitate sau pensionarii, precum şi soţul, soţia, copii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, condiţiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de Guvern.
La pct. 6I al Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, emise în aplicarea HG nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soţii sau soţiile magistraţilor şi ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuităţile prevăzute de art. 1 alin. (1) din HG nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuţia lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Din interpretarea dispoziţiilor legale citate rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă, în mod expres, obligaţia de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistraţi în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 şi a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
Reclamanţii au încheiat contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., prin care a recunoscut că, în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997, angajatorul avea obligaţia de a reţine şi vira contribuţia de asigurări de sănătate prevăzută de lege.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fondat şi, urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunţate în cauză, în sensul respingerii acţiunii, a cererii de intervenţie şi a cererii de chemare în garanţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1372 din 9 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, şi a sentinţei nr. 137 din 25 februarie 2003 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, pe care le casează.
Pe fond respinge acţiunea reclamanţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 29 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4815/2004. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 4850/2004. Civil. Daune morale - art. 504 Cod... → |
|---|
