ICCJ. Decizia nr. 4852/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4852
Dosar nr. 21650/2004
Şedinţa publică din 3 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;
Prin sentinţa civilă nr. 198/2004 pronunţată de Judecătoria Haţeg, în dosar nr. 22/2004 a fost respinsă cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 139/2002 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 334/2003, formulată de revizuentul T.Ş.I. în contradictoriu cu intimata U.T.R., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 139/2002, a Judecătoriei Haţeg, în dosar nr. 677/2000, definitivă, prin Decizia civilă nr. 1545/2002 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în dosar nr. 4084/2002 şi irevocabilă, prin Decizia nr. 334/2003 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta U.T.R. împotriva pârâtului revizuent T.Ş.I., s-a constatat nulitatea absolută a certificatelor de moştenitor eliberate pe numele revizuentului şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de C.F., reţinându-se că acesta nu şi-a dovedit calitatea de moştenitor.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat de revizuent, se referă la descoperirea de înscriere doveditoare care au fost reţinute de partea adversă sau care au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa revizuentului.
Pentru a putea invoca acest motiv de revizuire şi a se admite cererea, trebuie îndeplinite cumulativ o serie de condiţii şi anume:
- înscrisul să fi existat la data pronunţării hotărârii şi să nu fi putut fi prezentat în proces, pentru că era reţinut de partea potrivnică sau dintr-o cauză de forţă majoră şi înscrisul să fie determinat, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi alta decât cea pronunţată.
Înscrisurile noi prezentate de revizuient constau în acte de stare civilă, extras C.F., încheiere de C.F.
Cele invocate de revizuient, în sensul că nu s-au putut prezenta aceste acte instanţei, întrucât s-au aflat la dosarul succesoral care a rămas la notar, intrând în posesia acestuia, doar în urmă cu două săptămâni, nu constituie un caz de forţă majoră, în sensul legii, care să nu-i fie imputabilă.
Chiar, dacă revizuentul nu a putut intra în posesia dosarului succesoral, nu acesta reprezintă „actul nou", ci actele pe care cuprinde.
Având în vedere că aceste înscrisuri sunt certificate de stare civilă şi extrase de C.F. s-a apreciat că puteau fi oricând procurate.
Astfel, faptul că revizuentul nu a depus în cadrul procesului de fond diligenţele necesare, pentru a procura înscrisurile menţionate mai sus, nu echivalează cu forţa majoră, această împrejurare fiindu-i imputabilă.
Nefiind îndeplinite una dintre condiţiile cerute cumulativ de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., instanţa a apreciat că nu se impune cercetarea celorlalte condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel revizuentul T.Ş.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Se critică sentinţa de fond susţinându-se că instanţa de judecată, în baza rolului activ, trebuia să facă dovada probei contrare, faţă de actele de stare civilă şi certificatul de moştenitor depus la dosar şi că situaţia de fapt şi de drept a fost interpretată greşit, de către instanţa de judecată.
De asemenea, instanţa nu a verificat calitatea şi interesul procesual al reclamantei intimate.
Curtea de Apel Alba–Iulia, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 1509/A din 13 octombrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul T.Ş.I. împotriva sentinţei civile nr. 198 din 24 martie 2004 a Judecătoriei Haţeg.
A obligat pe apelant să plătească intimatei U.T.R. suma de 2.116.500 lei cheltuieli de judecată.
Curtea a considerat apelul nefondat deoarece recurentul nu a făcut dovada existenţei unei situaţii de forţă majoră cu ocazia purtării procesului la fond, nefiind în măsură să depună actele pe care le critică şi, de asemenea, nu a putut dovedi că actele au fost în posesia părţii adverse, fiind în imposibilitate de a le prezenta.
S-a mai motivat că, în mod corect, prima instanţă a făcut aplicarea art. 322 pct. 6 şi 5 C. proc. civ. şi că critica privind rolul activ al instanţei, nu este întemeiată.
În sfârşit, că apelantul fiind în culpă procesuală, va trebui obligat la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs revizuentul T.Ş.I. solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a hotărârii atacate şi în urma rejudecării cauzei, să se admită cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 139 din 27 februarie 2002, să se schimbe în tot, hotărârea atacată, respingând acţiunea reclamantei U.T.R., pentru constatarea nulităţii absolute a certificatelor de moştenitori emise pe numele recurentului şi să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată pentru întreg procesul.
În motivarea recursului, recurenta arată că prin cererea de revizuire a solicitat să se schimbe în tot, sentinţa civilă nr. 139/2002 prin care s-a admis, de către Judecătoria Haţeg, acţiunea pentru constatarea nulităţii absolute a certificatelor de moştenitor emise pe numele său de către notarul public C.A.
Principalul motiv pentru care această acţiune a fost admisă l-a constituit faptul că nu a putut face dovada calităţii de moştenitor, respectiv a faptului că aceste certificate au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale în materie. Aceasta, pentru că recurentul nu a putut prezenta instanţei de judecată dosarul succesoral în temeiul căruia aceste certificate au fost întocmite şi eliberate.
Or, imposibilitatea prezentării acelui dosar succesoral nu-i poate fi imputabilă şi instanţele de fond şi de apel, sesizate cu cererea de revizuire, bazată pe un înscris nou, ce nu a fost avut în vedere, în procesul în care s-a prezentat hotărârea atacată, respectiv, cu acel dosar succesoral, trebuiau să admită cererea de revizuire şi nu să o respingă, aşa cum, greşit, a procedat.
Instanţele n-au avut în vedere că dacă ar fi cunoscut dosarul succesoral ar fi putut să realizeze legalitatea emiterii certificatelor de moştenitor şi soluţia pronunţată ar fi fost alta, nu aceia de a se constata nulitatea absolută a acestora.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 322 C. proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere" printre altele „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
În speţă, dosarul de succesiune, pe existenţa căruia revizuentul îşi întemeiază cerere nu face parte din categoria înscrisurilor „doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor" încât în mod corect, cererea de revizuire a fost respinsă de prima instanţă, soluţie confirmată de instanţa de control judiciar, prin respingerea apelului.
În raport de cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de revizuentul T.Ş.I. împotriva deciziei civile nr. 502 din 13 octombrie 2004 a Curţii de Apel Alba-Iulia, ca nefondat şi să-l respingă ca atare.
Văzând şi prevederile art. 277 C. proc. civ. cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuentul T.Ş.I. împotriva deciziei nr. 509/A din 13 octombrie 2004 a Curţii de Apel Alba-Iulia.
Obligă recurentul către intimata U.T.R. la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4848/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4875/2004. Civil. încuviinţare executare... → |
|---|
