ICCJ. Decizia nr. 4925/2004. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4925
Dosar nr. 21527/2004
Şedinţa publică din 6 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 314 din 31 mai 2004, Tribunalul Galaţi, secţia civilă.
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Consiliul local Tecuci şi Primarul municipiului Tecuci;
- a respins acţiunea formulată de reclamanta C.R. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local Tecuci şi Primăria Tecuci, având ca obiect restituirea în natură, în cota de ½ din imobilul situat în Tecuci, sau acordarea despăgubirilor băneşti, ca nefondată.
- a admis acţiunea formulată de reclamanţii C.M. şi G.V.T., în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Tecuci, a anulat dispoziţia nr. 853 din 4 decembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Tecuci şi a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Tecuci, format din casă de locuit şi teren aferent, în suprafaţă de 1745,12 mp cu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, pe de o parte reclamanta C.C., care a invocat calitatea de unic moştenitor al familiei Ş.E.C. şi, pe de altă parte, reclamanţii C.M. şi G.V.T., invocând dreptul de proprietate al numiţilor M. şi D.G., au solicitat restituirea în natură a imobilului menţionat, situat în Tecuci, respectiv terenul, cu referire la reclamanta C.C.
Prin dispoziţia nr. 805 din 17 ianuarie 2003, Primăria municipiului Tecuci a respins notificarea petentei C.C., cu motivarea nedovedirii de către aceasta a calităţii de titular al dreptului de proprietate.
Prin acţiune, reclamanta C.C. a susţinut că nu are titlu de proprietate deoarece actul de proprietate a fost ridicat odată cu naţionalizarea imobilului, iar Arhivele Naţionale ale Statului nu au în depozit registrul de inscripţiuni–transcripţiuni al fostului Tribunal Tecuci pentru anul 1947.
Reclamanţii C. şi G. au arătat, prin cererea de chemare în judecată, că imobilul a fost cumpărat în anul 1933 de autorii lor, a fost deţinut până în anul 1946, dată la care a fost rechiziţionat, după care, nelegal, faţă de calitatea autorului lor D.G. de ofiţer al armatei române, imobilul a fost naţionalizat. Au mai precizat reclamanţii că imobilul a fost naţionalizat de la fraţii K. şi familia Ş., persoane care locuiau la acea dată în imobil, fără titlu.
Din actele dosarului a rezultat cert exclusiv cumpărarea imobilului, la data de 10 martie 1993, de către familia M. şi D.G.
Ulterior, situaţia juridică a imobilului apare ca incertă.
Ca atare, notificarea reclamantei C. corect a fost respinsă, iar notificarea reclamanţilor G. şi C. a fost greşit respinsă. Totodată, fiind liber, imobilul poate fi restituit în natură.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel reclamanta C.R. şi pârâta Primăria municipiului Tecuci.
Apelanta–reclamantă a susţinut, în esenţă, că a făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor săi, împrejurare în raport de care în mod greşit notificarea şi, ulterior, acţiunea, au fost respinse, cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Apelanta–pârâtă a solicitat, în principal, respingerea acţiunii şi faţă de reclamanţii C.V.T. şi C.M., în raport de împrejurarea că persoanele deposedate nu au fost autorii acestora ci fraţii K. şi familia Ş.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 1299/A din 18 octombrie 2004, a respins apelurile ca nefondate.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă a apreciat corect că reclamanta menţionată nu a făcut dovada dreptului de proprietate şi că, în condiţiile în care imobilul era rechiziţionat, autorii acesteia nu puteau deveni titulari ai dreptului de proprietate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta C.R. a declarat recurs, întemeiata pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând nelegalitatea deciziei în raport de dispoziţiile art. 2, art. 16, alin. (3), art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi art. 480 C. civ.
Reclamanta a susţinut că autorii săi, Ş.V. şi E.C. au dobândit coproprietatea imobilului, în indiviziune de drept comun împreună cu K.I. şi K.A., prin cumpărare de la vânzătorii G.D. şi G.M., în Naul 1947.
Imobilul a fost naţionalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, prin Decizia nr. 134/1962, de la coproprietarii K.I., K.A., Ş.V. şi Ş.E.C.
Prin înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate, precum şi a imposibilităţii obiective de a prezenta titlul de proprietate.
Totodată, calitatea de coproprietar a autorilor săi este dovedită de înscrisurile din care rezultă că autorităţile locale au corespondat cu G.M. numai până în 1946, iar ulterior exclusiv cu coproprietarii menţionaţi de către reclamanta C., corespunzător perioadelor în care fiecare dintre aceştia au fost titularii dreptului de proprietate asupra imobilului a cărui restituire s-a cerut.
În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea recursului, pe fond, admiterea acţiunii formulate de către aceasta şi respingerea acţiunii reclamanţilor C.M. şi G.V.T.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză se constată că prima instanţă a reţinut o situaţie contradictorie, respectiv nu a stabilit cert situaţia juridică a imobilului, sub aspectul titularului dreptului de proprietate la data trecerii acestuia în proprietatea statului.
Ca atare, apelul declarat de reclamanta C.R. împotriva hotărârii primei instanţe apare ca fiind întemeiat sub aspectul acestor critici, elementele silogismului judiciar, la care se referă art. 261 pct. 5 C. proc. civ., neîndeplinind în acest caz condiţiile prevăzute de textul menţionat.
Instanţa de apel, în condiţiile expuse, nu a făcut aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Drept urmare, hotărârea atacată, este supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, conform art. 312 raportat la art. 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat de reclamanta C.R. şi va modifica Decizia, în sensul că va admite apelul declarat de aceeaşi parte împotriva hotărârii primei instanţe şi va trimite cauza Curţii de Apel Galaţi, în vederea judecării în fond a acţiunii reclamantei menţionate, respectiv administrarea de probe în vederea stabilirii certe a situaţiei juridice a imobilului, cu referire la faptele relevate, identificarea şi interpretarea normelor legale aplicabile şi deducerea consecinţelor operaţiunilor menţionate, exprimate într-o hotărâre temeinică şi legală.
Totodată, constatând că în mod judicios instanţa de control judiciar s-a pronunţat asupra apelului declarat de pârâta Primăria municipiului Tecuci, celelalte dispoziţii ale deciziei atacate vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C.R. împotriva deciziei civile nr. 1299/A din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, pe care o modifică şi admite apelul aceleiaşi părţi.
Trimite cauza spre competentă soluţionare, în fond, la Curtea de Apel Galaţi.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4956/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4890/2004. Civil. Partaj. Recurs → |
|---|
