ICCJ. Decizia nr. 4956/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4956
Dosar nr. 12097/2004
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 24 iulie 2003, reclamantul F.K. a solicitat instanţei în contradictoriu cu SC A. Odorheiu Secuiesc SA să dispună obligarea pârâtei de a-i elibera un act „apt pentru înscrierea în C.F." a dreptului său de proprietate asupra imobilului cuprins în C.F. nr. 1662 Sâmbăteşti, nr. top 49/1/2/1, teren în suprafaţă de 5034 mp. În caz de neconformare a pârâtei, s-a solicitat să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare şi să se dispună înscrierea în C.F. a imobilului ca bun comun, dobândit de reclamant cu soţia sa, F.G., condiţionat de achitarea preţului stabilit prin raportul de evaluare a terenului.
Investită cu soluţionarea cauzei Judecătoria Odorheiu Secuiesc, prin sentinţa civilă nr. 1595 din 14 octombrie 2003, a respins acţiunea, soluţie menţinută de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 29/A din 27 ianuarie 2004.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţele au reţinut în esenţă că pârâta nu s-a obligat să transmită dreptul de proprietate al imobilului înscris în C.F. 1662 către reclamant, chiar dacă între părţi a intervenit un contract de închiriere cu privire la acest imobil.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, a declarat recurs în termen legal reclamantul F.K. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 3, 8 şi 9 C. proc. civ. reiterează argumentele şi criticile formulate în calea anterioară de atac, referitoare la necompetenţa materială a instanţei, ignorarea dispoziţiilor OG nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing precum şi a probelor administrate în cauză din care rezultă că prin contractul de leasing a cumpărat şi a achitat construcţiile de sub C 1, C 2 şi C 4, care se află pe un teren asupra căruia pârâta a primit ulterior certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed.
Din probele administrate în cauză, rezultă că imobilul ce face obiectul litigiului, corpul funciar de sub A+1 din C.F. 1662 Sâmbăteşti, nr. top 49/1/2/1, teren în suprafaţă de 5.034 mp pe care se află amplasate mai multe construcţii provizorii, se află în proprietatea tabulară a pârâtei SC A. Odorheiu Secuiesc SA, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 2681/2002 (dos. 1678/2003 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc).
În legătură cu acest imobil părţile au încheiat la 31 octombrie 2000, un contract de închiriere, modificat ulterior printr-un act adiţional, acte fără relevanţă juridică sub aspectul susţinerilor formulate în cererea introductivă, întrucât acestea nu au operat transferul proprietăţii şi nici nu s-a făcut dovada existenţei unei promisiuni de vânzare-cumpărare, clauză existentă la capitolul VI din contract neputând fi interpretată astfel, în condiţiile în care se stipulează doar că ulterior, părţile contractante pot transforma contractul de închiriere în contract de leasing sau de vânzare-cumpărare, pe baza unor negocieri prealabile.
În ceea ce priveşte contractele de vânzare-cumpărare şi leasing invocate de reclamant, în mod corect instanţele au reţinut că acestea nu au legătură cu imobilul a cărui intabulare se solicită, cu nr. top 49/1/2/1, toate acestea referindu-se la alte imobile, cu alte numere topografice.
În acest context, nefăcându-se dovada faptului că pârâta nu şi-ar fi executat obligaţiile decurgând dintr-un contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, rămân fără suport criticile recurentului referitoare la aplicaţiunea în cauză a dispoziţiilor OG nr. 51/1997 şi respectiv soluţionarea litigiului de către o instanţă necompetentă material, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, părţile au încheiat cu privire la imobilul în litigiu doar un contract de închiriere, modificat ulterior printr-un act adiţional.
Aşa fiind, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul F.K. împotriva deciziei civile nr. 29/A din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4935/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4925/2004. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
