ICCJ. Decizia nr. 4933/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4933
Dosar nr. 10907/2004
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea formulată la 13 august 2001 M.G. a cerut Primăriei Râmnicu Vâlcea, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 72 mp situat în intravilanul municipiului Râmnicu Vâlcea, preluat abuziv în proprietatea statului.
Prin dispoziţia nr. 247 din 7 aprilie 2003 cererea a fost respinsă cu motivarea că întrucât restituirea în natură nu este posibilă iar la nivelul municipiului nu există teren liber ce ar putea fi atribuit în compensare, măsurile reparatorii în echivalent urmează a fi stabilite după apariţia normativelor şi a legii speciale, prevăzute de art. 40 din Legea nr. 10/2001.
La 17 aprilie 2003, persoana îndreptăţită a contestat această dispoziţie solicitând instanţei, în contradictoriu cu Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea şi Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin primar, să dispună obligarea pârâţilor de a face o ofertă concretă privind acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 416 din 1 septembrie 2003 a admis contestaţia şi desfiinţând în parte dispoziţia, a obligat pârâtele să-i facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent pentru întreaga suprafaţă de teren de 72 mp, în valoare de 145.944.000 lei.
A respins capătul de cerere ce viza obligarea pârâtelor de a-i acorda contestatorului o suprafaţă de teren în compensare.
A menţinut dispoziţiile vizând respingerea cererii de restituire în natură a imobilului.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că întrucât terenul nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat cu blocuri de locuinţe, este obligaţia autorităţii administrative de a-i face persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii actuale de circulaţie a imobilului.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 308 A din 18 decembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de contestator.
În cauză a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. contestatorul M.G. care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţine că hotărârea s-a dat cu aplicarea greşită a legii întrucât oferta de restituire prin echivalent nu este corespunzătoare valorii reale a imobilului aflat într-o zonă centrală a localităţii, cu mare potenţial comercial.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, pentru situaţia când persoana îndreptăţită a solicitat restituirea în natură, dar aceasta nu a fost aprobată sau nu este posibilă. În cazul în care nu s-a efectuat o expertiză pentru stabilirea valorii imobilului, Decizia sau dispoziţia va cuprinde în mod obligatoriu valoarea estimativă a acestuia.
În raport de aceste dispoziţii, în mod corect au apreciat instanţele că măsurile reparatorii, în echivalent trebuie să facă obiectul unei oferte concrete din partea unităţii deţinătoare, în speţă, a primăriei.
În ceea ce priveşte valoarea de circulaţie a terenului în litigiu, expertiza efectuată în cauză a avut în vedere mai multe criterii de calcul cum sunt: categoria localităţii, amplasarea terenului, poziţia acestuia faţă de accesul la reţelele de transport, echiparea tehnică a zonei etc., din metoda comparaţiilor de plată şi sinteza valorilor rezultând o valoare medie estimativă de 145.900.000 lei, sumă în raport cu care în mod corect au reţinut instanţele, că urmează a fi calculate despăgubirile.
În considerarea celor ce preced, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.G. împotriva deciziei civile nr. 308/A din 18 februarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5039/2004. Civil. încuviintare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4935/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
