ICCJ. Decizia nr. 5005/2004. Civil. încuviintare executare silita. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5005
Dosar nr. 11809/2004
Şedinţa de la 8 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 13833/2003, executorul judecătoresc C.M. a solicitat încuviinţarea executării silite a sentinţei civile nr. 10944 din 18 noiembrie 2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca, ca urmare a cererii creditorilor O.M. şi J.N. privind încasarea sumei de 6.346.265 lei reprezentând cheltuieli de judecată de la debitorul O.I.M..
Cererea a fost admisă prin încheierea nr. 11.572 din 12 decembrie 2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Împotriva încheierii a declarat apel debitorul, formulând critici cu privire la nelegalitatea soluţiei pronunţate prin sentinţa ce constituie titlu executoriu şi invocând contrarietatea cu sentinţa civilă nr. 5928/2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Apelul a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 545/A din 5 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
S-a reţinut că, instanţa investită cu soluţionarea unei cereri de încuviinţare a executării silite nu este îndreptăţită să verifice temeinicia titlului executoriu şi, întrucât cererea este formulată cu respectarea dispoziţiilor art. 3731 C. proc. civ., încheierea de încuviinţare a executării silite este legală, astfel că apelul apare ca nefondat.
Împotriva deciziei a declarat recurs debitorul, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că, prin sentinţa ce constituie titlu executoriu, recurentul-debitor a fost obligat să plătească cheltuielile de judecată împreună cu numita O.I., astfel că executarea silită nu poate fi încuviinţată decât pentru o parte din suma de 6.346.265 lei, corespunzătoare cotei sale de proprietate asupra terenului care a făcut obiectul litigiului soluţionat prin sentinţă.
Recursul este nefondat.
Prin cererea de recurs, mai exact prin motivele de casare care se formulează nu se pot întregi ori schimba cererile anterioare, ci se pot formula numai critici cu privire la modul în care au judecat instanţele ale căror hotărâri se atacă.
În speţă, în procedura de încuviinţare a executării silite reglementată de art. 3731 C. proc. civ. şi desfăşurată potrivit dispoziţiilor art. 331-338 C. proc. civ., recurentul are calitatea de debitor, formulându-şi primele apărări şi critici prin cererea de apel. Acestea sunt complet diferite de cererile, apărările şi criticile formulate în cererea de recurs, astfel că instanţa de apel nu le-a putut examina.
Pe de altă parte, potrivit art. 277 C. proc. civ., în cazul coparticipării procesuale, cheltuielile de judecată vor fi suportate în mod egal, proporţional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei, în aşa fel încât fiecare să fie obligat la plata cheltuielilor pe care le-a provocat în apărarea sa.
În cauză, instanţa care a pronunţat sentinţa ce constituie titlu executoriu nu a stabilit o obligaţie distinctă, proporţională a fiecăruia dintre cei doi pârâţi, între care şi debitorul recurent, cu privire la suportarea cheltuielilor de judecată.
Cererile recurentului de anulare a încheierii de încuviinţare a executării silite şi de îndrumare a creditoarelor să o formuleze în contradictoriu cu ambii debitori, ca şi aceea adresată instanţei de recurs de a stabili cota ce ar trebui suportată de fiecare debitor din aceste cheltuieli de judecată sunt nefondate.
Cererea de executare, depusă la executorul judecătoresc competent şi încuviinţată de instanţa de executare, la solicitarea acestuia, declanşează procedura de executare silită.
Încuviinţarea cererii de executare presupune examinarea acesteia sub aspectul condiţiilor generale de formă ale oricărei cereri în justiţie, respectiv dacă ea cuprinde numele şi domiciliul creditorului, titlul executoriu care justifică pornirea executării silite, faptul că are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, precum şi numele şi domiciliul debitorului.
Sub acest aspect, încheierea instanţei de încuviinţare a executării silite în prezenta cauză este legală, iar apelul a fost corect respins.
Chestiunile legate de alte persoane, ca subiecte ale executării silite sau de întinderea executării, în raport cu titlul executoriu nu pot constitui obiect de examinare pentru instanţa sesizată doar cu încuviinţarea executării silite întrucât exced cadrului legal stabilit pentru această fază a executării.
Pentru toate aceste considerente şi nefiind dovedită existenţa vreunui motiv de nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. se va respinge recursul, ca nefondat [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.].
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de debitorul O.I.M. împotriva deciziei nr. 545/A din 5 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5161/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4853/2004. Civil → |
|---|
