ICCJ. Decizia nr. 5026/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5026
Dosar nr. 2613/2004
Şedinţa publică din 9 iunie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 321 din 7 martie 2003, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea principală şi cererile de intervenţie în interes propriu formulate de contestatorii Ş.V., V.F., C.C. şi R.A. şi intervenienţii P.E. şi N.M., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Constanţa şi Ministerul Justiţiei şi au fost obligaţi pârâţii să restituie reclamanţilor şi intervenientelor sumele reprezentând 7 % din salariul cuvenit cu titlu de primă de asigurare de sănătate pentru perioada 1 ianuarie 2000-31 martie 2001, reactualizate cu indicele de inflaţie la data executării hotărârii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii şi intervenientele, care au calitatea de personal auxiliar de specialitate, beneficiază de dispoziţiile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, care consacră gratuitatea asistenţei medicale pentru magistraţi, personalul auxiliar şi familiile lor. Prin HG nr. 409/1998 au fost stabilite condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor pentru personalul auxiliar şi familiile acestuia, iar Legea nr. 145/1997, care reprezintă cadrul general privind asigurările sociale de sănătate nu conţine dispoziţii care să modifice dispoziţiile Legii nr. 92/1992 în privinţa gratuităţii acordată personalului auxiliar.
Se mai reţine că prin HG nr. 409/1998 apărută după publicarea Legii nr. 145/1997, care prevede că magistraţii şi personalul auxiliar beneficiază în mod gratuit de serviciile de asistenţă medicală, practic personalul auxiliar a fost inclus în rândul personalului care potrivit Legii nr. 145/1997 beneficiază de asigurări de sănătate fără plata contribuţiei.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 662/C din 18 iunie 2003, a admis recursul formulat de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Constanţa, a modificat sentinţa apelată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta V.F. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta V.F., care îndeplineşte funcţia de muncitor telefonist, nu se încadrează în categoria personal auxiliar de specialitate, pentru a beneficia de dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 92/1992.
În privinţa celorlalţi reclamanţi, hotărârea atacată este însă legală în raport cu dispoziţiile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992. Prin art. 99 alin. (2) se prevede ca printr-o hotărâre de guvern se vor reglementa doar condiţiile de acordare a gratuităţii, fără să se poată relua în discuţie aspectul gratuităţii.
Condiţiile de acordare nu sunt arătate nici prin HG nr. 409/1998, care dispune ca în termen de 30 zile de la publicare vor fi stabilite aceste condiţii. Au fost emise Normele nr. 318/FB/64/807/1999 care prevăd că acordarea gratuităţilor operează dacă se face dovada reţinerii primelor de asigurare în contul contribuţiilor lunare de asigurări de sănătate, dar concluzia care se desprinde din analiza textelor este că se ajunge ca prin acte normative inferioare legii să se modifice art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992.
Reţine instanţa de apel, că o dovadă a faptului că nici prin apariţia Legii nr. 145/1997 nu s-a intenţionat înlăturarea beneficiului gratuităţii acordat prin art. 99 din Legea nr. 92/1992 o constituie adoptarea Legii nr. 118/2001, prin care s-a prevăzut noul conţinut al art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, în care se condiţionează gratuitatea asistenţei medicale de plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care susţine că hotărârile atacate sunt date cu încălcarea esenţială a legii.
În esenţă, se arată că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 prevede că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat pe principiul solidarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor şi că în art. 4 din această lege sunt arătate categoriile de persoane supuse în mod obligatoriu asigurării. Art. 6 enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuţiei, iar în art. 55 din lege sunt stabilite categoriile de persoane asigurate prin efectul legii cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate. Cu excepţia acestora, conform art. 52 din lege, pentru celelalte persoane asigurate este stabilită obligaţia de plată a unei contribuţii băneşti lunare, în cotă de 7 %, aplicată venitului brut.
Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, magistraţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, însă condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale se stabilesc prin Hotărâre de Guvern, iar în art. 5 din HG nr. 409/1998 se prevede obligaţia Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie de a emite norme comune pentru aplicarea acesteia.
Au fost emise normele comune nr. 318/FB/807/C/1999, însă printr-o interpretare sistematică a dispoziţiilor cuprinse în actele normative menţionate rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită numai dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Se mai arată, că în Legea asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate nu sunt incluşi în categoria persoanelor exceptate de la plata contribuţiei, că din tăcerea legiuitorului nu se deduce că aceştia sunt scutiţi de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate şi că, încheind contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Bucureşti, reclamanţii au cunoscut că, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 145/1997, angajatorul are obligaţia să vireze contribuţia de asigurări de sănătate prevăzută de lege.
Recursul în anulare va fi admis, pentru următoarele considerente.
Prin art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 s-a prevăzut că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate de la instanţe şi parchete beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, însă, conform art. 99 alin. (2) din lege, condiţiile în care se acordau aceste facilităţi urmau să fie stabilite printr-o hotărâre de guvern.
Înainte ca o astfel de hotărâre să se emită, a fost adoptată Legea nr. 145/1997 care stabileşte obligativitatea contribuţiei lunare pentru asigurările sociale de sănătate, în art. 6 şi art. 55 fiind prevăzute în mod expres categoriile de persoane exceptate sau scutite de obligaţia de plată a acestei contribuţii.
Beneficiarii de asistenţă medicală gratuită prevăzuţi de art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 republicată nu sunt incluşi în aceste categorii de persoane.
În executarea acestor dispoziţii, a fost emisă HG nr. 409/1998 care prevede în mod expres că beneficiul gratuităţii prevăzut de art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 operează în condiţiile Legii nr. 145/1997, lege care, în art. 4, instituie obligativitatea contribuţiei lunare pentru asigurările sociale de sănătate.
Interpretarea instanţelor de fond şi recurs că Legea nr. 92/1992 a instituit o derogare de la prevederile art. 4 din Legea nr. 145/1997 nu este corectă.
Condiţiile de acordare a facilităţilor prevăzute de Legea nr. 92/1992 urmau a fi stabilite prin hotărâre de guvern. Anterior publicării Legii nr. 145/1997, Legea nr. 92/1992 a fost modificată, iar modificările aduse acestei legi prin Legea nr. 142/1997 s-au produs aproape simultan cu adoptarea Legii asigurărilor sociale de sănătate, existând astfel toate premisele pentru ca, printr-o corelare a dispoziţiilor celor două legi, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate de la instanţe şi parchete să fie incluşi în categoria persoanelor exceptate ori scutite de obligaţia stabilită prin art. 4 din Legea nr. 145/1997.
O asemenea corelare nu a avut loc, iar prin HG nr. 409/1998 beneficiul gratuităţilor prevăzute de art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 a fost condiţionat de respectarea prevederilor Legii nr. 145/1997.
Prin urmare, nu se poate reţine că Legea nr. 92/1992 derogă de la prevederile art. 4 din Legea nr. 145/1997 şi că reclamanţii şi intervenientele, deşi nu se includ în categoriile de persoane prevăzute de art. 6 şi art. 55 din lege, în perioada 1 ianuarie 2000-31 martie 2001 erau scutiţi de la plata contribuţiei lunare pentru asigurările sociale de sănătate.
De aceea, interpretarea dată de instanţa de fond şi cea de apel acestor dispoziţii legale constituie o încălcare esenţială a legii, care atrage incidenţa art. 330 C. proc. civ.
Pentru motivele expuse, se va admite recursul în anulare şi va fi casată în parte Decizia instanţei de apel, prin care a fost modificată sentinţa instanţei de fond, fiind respinsă numai acţiunea formulată de reclamanta V.F.
Se va respinge şi acţiunea formulată de reclamanţii C.C., R.A. şi Ş.V., precum şi cererea de intervenţie formulată de N.M. şi P.E. şi se vor menţine restul dispoziţiilor deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Casează în parte Decizia civilă nr. 662/C din 18 iunie 2003 a Curţii de Apel Constanţa. Modifică în tot sentinţa civilă nr. 329 din 7 martie 2003 a Tribunalului Constanţa. Respinge şi acţiunea formulată de reclamanţii C.C., R.A. şi Ş.V. precum şi cererea de intervenţie formulată de N.M. şi P.E. în contradictoriu cu Tribunalul Constanţa şi Ministerul Justiţiei. Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5012/2004. Civil. Servitute de trecere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5039/2004. Civil. încuviintare executare... → |
|---|
