ICCJ. Decizia nr. 5012/2004. Civil. Servitute de trecere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5012Dosar nr. 12115/2004
Şedinţa publică din 8 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 18 martie 2003, reclamantul S.I. a solicitat ca pârâtul V.G. să fie obligat să-i permită trecerea pe drumul de acces existent, conform actelor legale ale celor două proprietăţi şi să desfiinţeze gardul care blochează trecerea.
A arătat reclamantul că prin Decizia nr. 2353 din 22 decembrie 1997 a Tribunalului Dâmboviţa s-a dispus partajarea imobilelor situate în comuna Iedera, sat Iedera de Jos, între acesta şi S.C.A., care, ulterior, a vândut proprietatea sa pârâtului V.G., care a inclus în mod nelegal în corpul terenului şi drumul de acces. Reclamantul a precizat totodată că drumul de acces este consfinţit atât de amplasamentul, plan şi delimitare a bunului imobil întocmit de tehnic S.G. cât şi de raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar A.S.
Judecătoria Moreni a respins acţiunea reclamantului prin sentinţa civilă nr. 727 din 12 septembrie 2003, reţinând că din coroborarea depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză cu înscrisurile depuse la dosar şi potrivit concluziilor expertizei judiciare efectuate de exp. ing. R.G. rezultă că terenul cumpărat de pârât nu este grevat de sarcini sau servituţi, între proprietăţile reclamantului şi pârâtului neexistând o cale de acces.
Prin Decizia nr. 343 din 12 februarie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii instanţei de fond, a schimbat în întregime sentinţa atacată, iar pe fond a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să lase liberă calea de acces la imobilul proprietatea reclamantului situat în comuna Iedera, sat Iedera de Jos, astfel cum a fost delimitată prin schiţa–anexă la raportul de expertiză R.G. şi să desfiinţeze gardul amplasat pe respectiva alee.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că în speţă nu s-a pus problema constituirii unei servituţi de trecere întrucât calea de acces exista, proprietarul acesteia fiind reclamantul.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul arătând că după cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză între imobilele în speţă nu a existat niciodată o cale de acces.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune.
Recurentul–pârât a cumpărat terenul de la S.A. potrivit contractului de vânzare–cumpărare autentificat sub nr. 1492 din 25 iunie 2002, în cuprinsul căruia se menţionează că la sud imobilul are ca vecinătate un drum de acces.
Totodată, din schiţa–anexă la raportul de expertiză întocmit de A.S., în temeiul căruia s-a realizat partajarea averii succesorale rămase după defuncta S.E. între intimatul–reclamant şi S.A., reiese că există un drum de acces, care nu este cuprins în loturile atribuite comoştenitoarei S.A. De asemenea, potrivit completării la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar R.G. în dosarul instanţei de apel nr. 8569/2004, din măsurarea terenului pârâtului V.G. a rezultat că acesta stăpâneşte o suprafaţă mai mare decât cea cumpărată de la S.A.
Prin urmare, în mod abuziv recurentul–pârât, care nu era proprietarul căii de acces a îngrădit trecerea intimatului-reclamant prin ridicarea unui gard şi montarea unei porţi.
Pentru cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, recurentul–pârât va fi obligat la plata către intimatul–reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul V.G. împotriva deciziei nr. 343 din 12 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Obligă recurentul–pârât la plata sumei de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul–reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5003/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5026/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs... → |
|---|
