ICCJ. Decizia nr. 5058/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5058
Dosar nr. 9935/2004
Şedinţa publică din 9 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 11850/2003, reclamanta SC A. SRL Constanţa a chemat în judecată pârâta Agenţia Domeniilor Statului, solicitând să se dispună obligarea pârâtei la rezilierea contractului de arendă dintre părţi şi încheierea unui nou contract în condiţiile OUG nr. 118/2002.
În motivarea acţiunii s-a arătat că între părţi s-a încheiat un contract de arendă, înainte de apariţia normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 118/2002 iar pârâta refuză să aplice acest act normativ.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 15322 din 4 decembrie 2003, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând în esenţă că:
- între părţi există un control de arendă valabil încheiat şi care îşi produce efectele;
- faptul că pe parcursul derulării contractului cadrul legislativ a suferit o serie de modificări nu poate conduce la reziliere, care este prin definiţie o sancţiune civilă aplicabilă în caz de neexecutare culpabilă a obligaţiilor, ceea ce nu este cazul în speţă;
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe, prin care s-a solicitat schimbarea soluţiei şi admiterea acţiunii, a fost respins, cu o motivare similară celei a instanţei de fond, prin Decizia civilă nr. 606 din 1 iunie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Prin prezentul recurs, reclamanta a invocat prevederile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă.
S-a susţinut în esenţă că litigiul are o natură comercială, astfel încât urmează să se verifice atât competenţa materială a instanţelor cât şi normele de procedură.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului în contextul criticilor formulate, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Ambele instanţe au reţinut în mod corect că între părţi se află în derulare şi îşi produce efectele un contract civil care nu este afectat de vreo cauză de nulitate sau reziliere. Principiul tempus regit actum este pe deplin aplicabil, modificarea ulterioară a cadrului legislativ neputând acea consecinţele pretinse de reclamant.
Pe de altă parte, dată fiind natura legiuitorului, nu se constată încălcări ale normelor de procedură ori a celor referitoare la competenţa materială a instanţelor.
Aşa fiind, cum hotărârile pronunţate sunt în întregime legale şi temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Constanţa împotriva deciziei civile nr. 606/C din 1 iunie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5062/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4994/2004. Civil → |
|---|
