ICCJ. Decizia nr. 5085/2004. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5085
Dosar nr. 11805/2004
Şedinţa publică din 10 iunie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5501 din 16 septembrie 2003, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, a admis acţiunea în pretenţii formulată de reclamanţii A.D. şi A.I. în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, SC H.N. SA şi Municipiul Bucureşti, prin Primarul General; a obligat pârâţii să restituie reclamanţilor suma de 251.112.618 lei, reprezentând preţul reactualizat plătit de către reclamanţi pentru cumpărarea apartamentului nr. 2 situat în Bucureşti; a obligat pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 481 din 25 martie 2004, a menţinut soluţia pronunţată de instanţa de fond, cu aceeaşi motivare, respingând, ca nefondate, apelurile formulate de apelanţii pârâţi Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Bucureşti, prin Primar General; a obligat apelanţii la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi.
Împotriva acestei ultime hotărâri judecătoreşti au declarat recurs pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Bucureşti, prin Primar General, ambele recursuri întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursurile de faţă urmează a fi respinse pentru cele ce succed.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a formulat critici cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, considerând că aceste cheltuieli nu sunt datorate deoarece, nefiind parte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, instanţa nu poate reţine culpa sa astfel încât, hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Motivul invocat nu poate fi primit deoarece, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au făcut o corectă aplicare a legii, obligând acest pârât la plata cheltuielilor de judecată, cât timp a fost obligat să le restituie reclamanţilor preţul, reactualizat, plătit pentru cumpărarea apartamentului în litigiu. Banii proveniţi din vânzarea apartamentului au fost viraţi într-un fond al acestui pârât, conform art. 39 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, iar potrivit art. 51 alin. (3) din OUG nr. 184/2002 pentru completarea Legii nr. 10/2001, plata preţului reactualizat, achitat de către chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost ulterior desfiinţate, se face de către Ministerul Finanţelor Publice, din fondul extrabugetar constituit conform art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995.
Aşa fiind, reiese că „partea care cade în pretenţiuni", aşadar şi pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, trebuie să fie obligat, având în vedere solicitarea reclamanţilor, să le plătească acestora cheltuielile de judecată, dispoziţia instanţei fiind pe deplin justificată.
Recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar, conţine critici ce vizează o greşită apreciere a instanţei de apel privind legitimarea procesuală pasivă a Municipiului Bucureşti, considerând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 1337 C. civ., ce reglementează instituţia garanţiei contra evicţiunii.
Acest motiv de recurs nu subzistă pentru cele ce urmează:
Primăria municipiului Bucureşti a vândut, prin mandatar, către reclamanţi, apartamentul ce formează obiectul litigiului, încheind în calitate de vânzător contractul de vânzare-cumpărare nr. 1796/20588 din 29 noiembrie 1996.
În urma constatării nulităţii absolute a contractului susmenţionat, reclamanţii au formulat această cerere, având ca obiect obligarea pârâţilor la restituirea preţului reactualizat.
Este astfel justificată calitatea procesuală pasivă a Municipiul Bucureşti, care, în calitatea de vânzător a apartamentului, are obligaţia de garanţie pentru evicţiune faţă de cumpărători, potrivit dispoziţiilor art. 1337 C. civ.
Faţă de cele ce preced recursurile se privesc ca nefondate şi, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Bucureşti, prin Primar General împotriva deciziei civile nr. 481 din 25 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5088/2004. Civil. Contestatie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 507/2004. Civil. Investire cu formula... → |
|---|
