ICCJ. Decizia nr. 5075/2004. Civil. Servitute. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5075
Dosar nr. 10844/2004
Şedinţa publică din 10 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 928 din 13 octombrie 2003, Judecătoria Pucioasa a respins cererea formulată de reclamantul Z.V. împotriva pârâtului F.N., având ca obiect „servitute", cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 612 C. civ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că:
- din probele administrate în cauză rezultă că pârâtul a construit casa în baza autorizaţiei de construcţie nr. 17 din 20 iunie 1973, dată la care reclamantul nu era proprietar al terenului ce se învecinează cu cel al pârâtului;
- reclamantul a devenit proprietar al terenului pe care se află şi o construcţie în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 10428 din 15 septembrie 1992, încheiat între soţia sa, Z.M.L., în calitate de cumpărător şi soţii U., în calitate de vânzători, dată la care construcţia, casă proprietatea pârâtului exista deja;
- reclamantul a acceptat iniţial această situaţie, în sensul că locuinţa pârâtului are ferestrele spre proprietatea lui, fără a face obiecţiuni până la promovarea acţiunii;
- distanţa de la ferestre la zidul despărţitor este de 60 cm, însă ferestrele de la parter sunt prevăzute cu obloane iar de la ferestrele de la etaj pârâtul are vedere doar în grădina reclamantului, în care sunt pomi şi viţă de vie şi nu în interiorul locuinţei reclamantului, motiv pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 612 C. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, formulând critici asupra legalităţii sentinţei civile apelate.
Prin Decizia civilă nr. 170 din 28 ianuarie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a anulat apelul reclamantului, ca netimbrat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că apelantul nu a făcut dovada satisfacerii timbrajului în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 146/1997 şi art. 9 din OUG nr. 32/1995, deşi pentru termenul de judecată a fost citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 85.500 lei şi 1.500 lei timbru judiciar.
În contra acestei ultime hotărâri judecătoreşti a declarat recurs reclamantul, susţinând că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, în sensul că, din procesul verbal dovadă de îndeplinire a procedurii de citare n.
rezultă cu claritate locul afişării şi nici nu i-a fost înmânată personal citaţia, împrejurări faţă de care nu a avut cunoştinţă de obligaţia de a timbra apelul.
Recursul va fi admis pentru cele succed.
Din procesul verbal dovadă de îndeplinire a procedurii de citare cu reclamantul, aflat la fila 5 dosar apel, rezultă că acesta a fost citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 85.500 lei şi 1.500 lei timbru judiciar.
Nu rezultă însă cu claritate locul afişării, agentul procedural subliniind în totalitate pct. c din procesul verbal (s-a afişat citaţia pe uşa principală a locuinţei destinatarului s-au pe uşa principală a clădirii ).
Reclamantul nu a semnat de primirea citaţiei pe procesul verbal, care are subliniată menţiunea „nici o persoană nu a fost găsită acasă".
Potrivit dispoziţiilor art. 100, alin. (1), pct. 4 C. proc. civ. procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă numele, prenumele şi domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cu arătarea numărului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel căruia i s-a făcut comunicarea locuieşte într-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel şi dacă actul de procedură a fost înmânat la locuinţa sa, ori a fost afişat pe uşa acestei locuinţe.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că arătările de la pct. 1, 2, 4, 5, 7 şi 8 sunt prevăzute sub pedeapsa nulităţii.
Faţă de cele ce preced şi din textele legale menţionate, rezultă că nu a fost legal îndeplinită procedura de citare cu apelantul reclamant în faza apelului, motiv pentru care, în raport cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se casa Decizia atacată şi a se trimite cauza la Curtea de Apel Ploieşti pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Z.V. împotriva deciziei civile nr. 170 din 28 ianuarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 507/2004. Civil. Investire cu formula... | ICCJ. Decizia nr. 5070/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
