ICCJ. Decizia nr. 5089/2004. Civil. Reziliere contract întretinere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5089
Dosar nr. 12052/2004
Şedinţa publică din 10 iunie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1199 din 22 septembrie 2003, Judecătoria Vânju Mare a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta A.L.I., având ca obiect „rezoluţiune contract întreţinere, împotriva pârâţilor L.I. şi L.F., ca urmare a existenţei autorităţii de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel ,instanţa a reţinut că:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vânju Mare la data de 10 mai 2002,reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul L.I. pentru a se dispune rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 295 din 19 februarie 2001,de către Notarul Public R.C. Acţiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată, prin sentinţa civilă nr. 1950 din 2 septembrie 2002, pronunţată de sus-numita judecătorie.
Această sentinţă a devenit definitivă si irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1384/A din 9 decembrie 2002,pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în apel si Decizia civilă nr. 1584 din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Craiova dată în recurs.
În timp ce pe rolul instanţelor menţionate se află în curs de soluţionare acţiunea reclamantei pentru rezoluţiunea contractului de întreţinere, aceeaşi reclamantă, la 19 februarie 2003, a formulat o altă acţiune, împotriva aceluiaşi pârât, solicitând a se dispune rezoluţiunea aceluiaşi contract de întreţinere, cu toate că acţiunea iniţială nu fusese soluţionată definitiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 1201 C. civ., există lucru judecat atunci când a doua cerere dedusă judecăţii are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi între aceleaşi părţi, făcută între ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate.
Principiul autorităţii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi ci şi contrazicerile între două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute unei părţi să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară dată în alt proces.
Ca să existe autoritate de lucru judecat este suficient ca, din cuprinsul acţiunilor, să rezulte că scopul urmărit este acelaşi ,astfel că soluţia dată de instanţă într-un prim proces, are putere de lucru judecat în noua acţiune prin care se încearcă valorificarea aceluiaşi drept.
Rezultă deci că scopul final urmărit de reclamantă în cel de al doilea litigiu este acela de a obţine rezoluţiunea contractului de întreţinere, deşi prin hotărârile menţionate acest raport juridic litigios fusese soluţionat de prima instanţă.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a declarat apel reclamanta, formulând critici pe următoarele aspecte:
- sentinţa civilă apelată est nelegală deoarece instanţa a încălcat dispoziţiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ.
Astfel, instanţa trebuia să observe că acţiunea nu a fost redactată de o persoană cu pregătire juridică, împrejurare faţă de care avea obligaţia să ceară explicaţii cu privire la perioada în care nu a fost executată obligaţia de întreţinere asumată de pârâţi prin contract:
- instanţa nu a ţinut cont de caracterul succesiv al obligaţiei de întreţinere, în sensul că este permisă formularea unor acţiuni succesive de rezoluţiune a contractului de întreţinere, cu condiţia de a se invoca neexecutarea obligaţiei de întreţinere în perioade diferite;
- în mod greşit prima instanţă a reţinut că există identitate de obiect, cauză şi părţi deoarece, cel de al doilea proces are altă cauză, respectiv se invocă neexecutarea obligaţiei de întreţinere pentru o altă perioadă.
Prin Decizia civilă nr. 397din 9 martie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de reclamantă, apreciind că a doua acţiune prin care se solicita rezoluţiunea contractului de întreţinere este lipsită de obiect deoarece a operat rezoluţiunea de drept a prezentului contract.
În contra acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta, motivat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Astfel, reclamanta apreciază că hotărârea instanţei de apel este lipsită de temei legal deoarece instanţa investită cu soluţionarea apelului nu s-a pronunţat asupra motivelor de apel prin care s-a invocat faptul că nu există autoritate de lucru judecat.
Recursul va fi admis pentru cele ce succed.
Este greşită argumentarea instanţei de apel potrivit căreia acţiunea reclamantei este lipsită de obiect deoarece intervenise rezoluţiunea de drept a contractului de întreţinere.
Contractul de întreţinere este un contract cu prestaţii succesive, sens în care este permisă formularea mai multor acţiuni prin care să se ceară rezoluţiunea acestui tip de contract, cu condiţia de a se invoca neexecutarea obligaţiei de întreţinere pentru perioade diferite.
Curtea de Apel Craiova nu a cercetat nici unul din motivele de apel şi, pe cale de consecinţă, nu s-a pronunţat asupra acestora.
Soluţia pronunţată trebuia dată în funcţie de motivele invocate prin cererea de apel si nu pentru motive ce nu fac obiectul pricinii.
Faţă de cele ce preced, în raport cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se casa Decizia atacată si a se trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta A.L.I. împotriva deciziei civile nr. 397 din 9 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, casează Decizia atacată si trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5108/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5004/2004. Civil. Revendicare imobiliara.... → |
|---|
