ICCJ. Decizia nr. 5164/2004. Civil. Revendicare imobiliara. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5164
Dosar nr. 9959/2004
Şedinţa publică din 14 iunie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă formulată la data de 25 februarie 2003 întemeiată pe dispoziţiile art. 480, art. 481 şi art. 1075 C. civ. reclamanta G.M. a chemat în judecată pe pârâta G.P. sora acesteia pentru a fi obligată: a) să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie un teren arabil în suprafaţă de 1550 mp situat în satul Mogoşeşti, comuna Stoeneşti în punctul „La Casa Veche" (zonă necooperativizată) având vecinătate la: S – G.P., V – drum comunal la N şi E – drum sătesc şi G.P.C.; b) să demoleze coteţul de porci edificat pe terenul arătat, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtei şi c) despăgubiri reprezentând lipsa de folosinţă a terenului pe ultimii 3 ani în sumă de 5.000.000 lei.
Prin cererile de intervenţie în interes propriu formulate în temeiul art. 50 C. proc. civ. de G.V. soţul pârâtei şi respectiv reconvenţională introdusă în temeiul art. 119 C. proc. civ. de intervenient şi pârâtă s-a cerut să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin uzucapiune (art. 1890 şi urm. C. civ.) să fie obligată reclamanta la c/val. îmbunătăţirilor aduse terenului în sumă de 5.000.000 lei şi să se instituie un drept de retenţie în acest sens, precum şi să se constate calitatea de constructor de bună credinţă a părţilor pentru coteţul în cauză (art. 494 C. civ.).
Judecătoria Horezu prin sentinţa civilă nr. 1626 din 17 decembrie 2003 a admis în parte acţiunea şi cererile de intervenţie şi reconvenţională.
A obligat pe pârâta G.P. să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în litigiu şi să-i plătească 2.451.705 lei despăgubiri civile; deosebit a obligat pe reclamantă către pârâtă şi intervenient la 29.746.500 lei despăgubiri civile şi compensând în parte creanţele amintite, a mai obligat pe reclamantă la 27.294.795 lei despăgubiri civile (instituind un drept de retenţie asupra terenului în acest sens) precum şi la 4.700.000 lei cheltuieli de judecată.
S-au respins ca neîntemeiate capătul de cerere privind demolarea coteţului de porci precum şi excepţia privind prescripţia achizitivă formulată de pârâtă şi intervenient.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată şi a mai fost obligată reclamanta către celelalte părţi la suma de 4.700.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa pe baza dovezilor administrate în cauză cu martori, înscrisuri, interogatoriul părţilor şi expertize tehnice a reţinut că terenul în litigiu este proprietatea reclamantei potrivit contractului autentic de întreţinere încheiat cu tatăl acesteia G.C., care a dobândit la rândul său imobilul prin moştenire legală în urmă cu peste 60 ani înscris care se coroborează cu schiţa de plan şi celelalte avize ale autorităţilor locale şi judeţene necesare pentru înstrăinarea terenului agricol intravilan susmenţionat, aflat în zonă necooperativizată; pârâta nu a exibat un alt titlu, iar posesia abuzivă exercitată de aceasta cu începere din anul 1996 potrivit răspunsului la interogatoriu nu a îndeplinit cerinţele art. 1890 şi urm. C. civ. pentru a putea dobândi proprietatea imobilului prin prescripţie achizitivă.
În calitate de proprietară a terenului s-au acordat reclamantei şi despăgubiri reprezentând lipsa de folosinţă pe ultimii 3 ani în sumă de 2.471.705 lei potrivit expertizei.
Pe baza expertizelor efectuate în cauză şi având în vedere calitatea de constructori de bună credinţă a intervenientului şi pârâtei apărată de dispoziţiile art. 494 alin. (3) C. civ. s-au admis despăgubiri către aceştia cu acordarea unui drept de retenţie în sumă totală de 29.746.500 lei (garduri, înfiinţare şi întreţinere plantaţii, recolta de fructe).
Cererea privind demolarea coteţului de porci nu a fost primită de instanţă întrucât nu a existat autorizaţie administrativă prevăzută de Legea nr. 50/1991, iar intervenientul în calitate de coproprietar în devălmăşie nu a fost chemat în judecata respectivă de către reclamantă.
Apelurile declarate de reclamantă, pârâtă şi intervenient cu solicitarea de a le fi admise în totalitate cererile formulate în cauză au fost respinse ca nefondate prin Decizia civilă nr. 627/A din 30 martie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Prin recursurile de faţă declarate de aceleaşi părţi se reiterează criticile din apel circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel cum s-a arătat anterior hotărârile pronunţate în cauză cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor fiind respectată obligaţia legală prevăzută de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Interpretarea contractului autentic de întreţinere 2470 din 17 mai 1998 a respectat înţelesul lămurit şi neîndoielnic al acestui înscris atestând în coroborare cu celelalte dovezi administrate de părţi dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în litigiu cu consecinţele aferente prevăzute de art. 480 C. civ., în acelaşi sens calitatea de constructori de bună credinţă a pârâtei şi intervenientului a primit din partea instanţei semnificaţia concretă conferită de dispoziţiile art. 494 alin. (3) C. civ.
În mod corespunzător argumentelor probatorii şi legale aplicabile cererilor respective s-a instituit dreptul de retenţie în favoarea recurentelor pârâte şi a fost respinsă solicitarea reclamantei privind demolarea coteţului, ca atare, instanţa s-a pronunţat asupra mijloacelor de apărare şi celorlalte dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii în raport cu care rezolvările juridice adoptate în cauză sunt legale şi temeinice.
În consecinţă, recursurile declarate de reclamantă intervenient şi pârâtă împotriva deciziei civile nr. 627/A din 30 martie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, se vor respinge ca nefondate în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de reclamanta G.M. şi de pârâta G.P. şi de intervenientul G.V. împotriva deciziei nr. 627/A din 30 martie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 516/2004. Civil. încuviinţare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5144/2004. Civil. Revendicare imobiliara.... → |
|---|
