ICCJ. Decizia nr. 5170/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 8 aprilie 2002 pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. 4631/2002, reclamanții L.F.E., P.G.I. și S.D.V. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 23 din 28 februarie 2002 emisă de Primarul comunei Giera, prin care li s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în localitatea Toager cuprins în C.F. 694 nr. top 260, constând în "loc de casă" în suprafață de 3402 mp.
în motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin notificarea nr. 683 din 10 octombrie 2001, au solicitat restituirea în natură a acestui imobil în calitate de moștenitori ai fostului proprietar tabular P.A., căruia i-a fost luat imobilul de către Statul Român, prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1950.
Se mai susține că, în mod eronat, Primarul comunei Giera a respins cererea de restituire în natură a imobilului, cu motivarea că pe terenul în cauză, CAP Toager ar fi construit un centru gospodăresc care ulterior a fost vândut, întrucât, în realitate suprafața de teren identificată ca top nr. 260 este liberă de construcții, pe ea existând doar o extindere a unui grajd și a unui șopron ridicate pe nr. top învecinat, ce ocupă doar câțiva metri reprezentând o suprafață nesemnificativă. Mai mult, arată reclamanții, aceste construcții sunt ușoare și demontabile, ridicate fără vreo autorizație de construcție, așa încât se impune retrocedarea imobilului prin aplicarea prevederilor art. 10 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001.
Sub nr. 4774/2002 pe rolul aceleiași instanțe, a fost înregistrată la data de 12 aprilie 2002 contestația formulată de aceiași reclamanți împotriva dispoziției nr. 24 din 28 februarie 2002 emisă de Primarul comunei Giera, prin care li s-a respins parțial cererea privind restituirea în natură a imobilului evidențiat în C.F. nr. 694 Toager, sub nr. top 250/2, în sensul că a fost dispusă restituirea unei suprafețe de 2116 mp, considerată liberă, dar nu și a suprafeței de 3290 mp, ocupată de centrul gospodăresc.
Prin încheierea de ședință din 7 iunie 2002 s-a dispus conexarea dosarului nr. 4774/2002 la dosarul nr. 4631/2002, avându-se în vedere faptul că între cele două pricini există o strânsă legătură, parcelele cu nr. top 260 și 250/2 din C.F. nr. 694 Toager fiind alăturate și fiind ocupate de același centru gospodăresc edificat de fostul CAP Toager.
Pârâtul Primarul comunei Giera a formulat întâmpinări prin care a solicitat respingerea contestațiilor ca neîntemeiate.
în cauză s-au administrat probe: înscrisuri, expertiză tehnică topo și expertiză tehnică construcții.
Prin sentința civilă nr. 1130 din 22 noiembrie 2002, Tribunalul Timiș a respins contestațiile formulate de reclamanți împotriva dispozițiilor nr. 23 din 28 februarie 2002 și nr. 24 din 28 februarie 2002 emise de pârâtul Primarul comunei Giera, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență că, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu fac obiect de reglementare a acestui act normativ, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 și, în speța de față, suprafețele de teren cu privire la care s-a respins cererea de restituire în natură fac obiect de aplicare al art. 29 din Legea nr. 18/1991.
Astfel, se reține că, în conformitate cu acest text legal, construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe ce au aparținut Cooperativei Agricole de Producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat cu personalitate juridică, dacă acestea au fost înființate, iar dacă nu s-au constituit asemenea asociații, bunurile se vor vinde prin licitație publică unor persoane fizice și juridice.
Or, în speță, arată instanța de fond, din C.F. nr. 1443 Toager rezultă că proprietar asupra construcțiilor ce alcătuiesc centrul gospodăresc din localitatea Toager a fost CAP Toager, aceste edificate fiind vândute la licitație către SC OK SRL Timișoara și, înstrăinate ulterior, către alte persoane, așa încât toate construcțiile centrului gospodăresc au avut destinația de complex agrozootehnic, încadrându-se în prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.
împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel reclamanții, solicitând desființarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, admiterea contestațiilor formulate împotriva dispozițiilor nr. 23 și nr. 24 din 28 februarie 2002 emise de Primarul comunei Giera.
în dezvoltarea motivelor de apel, s-a susținut că, în mod greșit li s-a respins cererea de restituire în natură a întregii suprafețe de teren din cele două nr. top 260 și 250/2, cu motivarea că acestea sunt ocupate de edificate, întrucât, în realitate, pe suprafața de teren identificată sun nr. top 260 nu există nici o construcție ridicată, existând doar o mică extindere a unei construcții amplasate pe nr. top învecinat, expertizele efectuate în cauză concluzionând în același sens.
De asemenea, s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile imobilelor preluate abuziv, s-au ridicat construcții, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții rămasă liberă, iar conform prevederilor alin. (3) al aceluiași text de lege, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii, după data de 1 ianuarie 1990.
în principal, apelantele-reclamante au solicitat restituirea în natură a întregului imobil, independent de existența construcțiilor ridicate fără vreo autorizație de construcție și, în subsidiar, restituirea terenului liber de construcții potrivit propunerii de dezmembrare făcută prin expertiza topografică dispusă în cauză.
Prin decizia civilă nr. 9 din 10 februarie 2003, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul, a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a admis contestațiile formulate de reclamanți și a dispus restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 694 Toager nr. top 250/2 și respectiv, nr. top 260, conform propunerii de dezmembrare cuprinsă în expertiza tehnică topo, dispunând restituirea către contestatori a terenurilor proprietatea Statului Român, respectiv a subparcelelor rezultate prin dezmembrare conform schiței plan anexă la raportul de expertiză, care face parte integrantă din hotărârea judecătorească.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanții sunt moștenitorii legali ai fostului proprietar P.A., iar în temeiul Legii nr. 112/1995 li s-a restituit casa situată lângă acest teren, iar în temeiul Legii nr. 10/2001, Primarul comunei Giera le-a restituit doar suprafața de 2116 mp înscrisă în nr. top 250/2, considerată liberă de construcții, respingându-se în rest cererea.
De asemenea, instanța de apel a reținut că, potrivit raportului de expertiză tehnică topo, suprafața ocupată de construcții este de 1577 mp, procentul suprafeței construită, raportat la suprafața totală de teren fiind de 15,4% și, față de această stare de fapt, cererea de restituire a suprafețelor de teren libere de orice construcții poate fi admisă potrivit variantei de dezmembrare propusă prin expertiza topografică.
împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului pârâtul Primarul comunei Giera, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
în motivele de recurs se susține, în esență, că regimul juridic al terenurilor a căror restituire se solicită, este reglementat de prevederile art. 29 din Legea nr. 18/1991, întrucât, așa cum concluzionează și raportul de expertiză tehnică construcții, netemeinic și nelegal înlăturat de instanța de apel, toate edificatele din cadrul centrului gospodăresc au avut destinația de complex agro-zootehnic pentru creșterea bovinelor și porcinelor, al căror proprietar, conform C.F. nr. 1443 Toager a fost CAP Toager, fiind ulterior vândute către SC OK SRL Timișoara și înstrăinate apoi către alte persoane.
Față de această situație, a mai arătat recurentul, imobilele în cauză nu pot fi restituite reclamanților și ele nu fac obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001, conform art. 8 alin. (1) din acest act normativ.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a evaluat corect probele administrate în cauză și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță.
Astfel, conform prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 "în cazul în care pe terenurile imobilelor preluate în mod abuziv s-au ridicat construcții, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă".
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în interpretarea dispozițiilor art. 10 alin. (2), statuează că, după identificarea cu exactitate a terenului și verificarea destinației acestuia, se vor restitui în natură suprafețele de teren disponibile.
Or, în cauza de față, prin administrarea probei cu expertiză tehnică topo, s-au identificat cu exactitate terenurile cu nr. top 260 și nr. top 250/2 și s-a verificat situația lor actuală, stabilindu-se că suprafața ocupată de construcții este de 1577 mp, iar suprafața necesară desfășurării activității în centrul gospodăresc este de 2000 mp. Față de aceste aspecte, a fost propusă varianta de dezmembrare, pe care curtea de apel a avut-o în vedere, dispunând restituirea către reclamanți a suprafețelor ce se află în proprietatea Statului Român și care sunt libere de orice construcții.
De asemenea normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, cu referire la art. 8, precizează că restituirea în natură a terenurilor aflate în intravilanul localităților intră sub incidența procedurilor prevăzute de lege, dacă terenul respectiv este disponibil, rezultând că domeniul de aplicare al legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă și acele terenuri din intravilanul localităților care, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu au fost restituite persoanelor îndreptățite.
Așadar, criticile recurentului prin care susține că imobilelor în litigiu nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 sunt neîntemeiate, ele fiind combătute nu numai prin prevederile legale mai sus menționate, ce sunt aplicabile speței, ci și prin măsura restituirii unei suprafețe de 2116 mp din terenul cu nr. top 250/2, ca urmare a notificării adresate de reclamanți Primarului comunei Giera.
Nefondată este și critica din motivele de recurs ce vizează faptul că instanța de apel nu s-a raportat, în motivarea sa, și la raportul de expertiză tehnică construcții administrat în cauză.
Această probă este irelevantă față de obiectul și temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și nu este de natură să conducă la reținerea unei alte situații de fapt. însă chiar și din expertiza tehnică construcții reiese că pe parcela cu nr. top 260 nu există construcții, edificatele fiind amplasate pe o suprafață de teren din parcela cu nr. top 250/2.
în acest context și față de cele ce preced, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5202/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5165/2004. Civil → |
|---|
