ICCJ. Decizia nr. 5202/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 6680/C din 24 septembrie 2001, precizată ulterior, reclamantul B.M. a chemat în judecată Direcția Generală a Penitenciarelor solicitând Tribunalului Bihor obligarea acesteia la plata sumei de 7.902.110 lei reprezentând suma reținută cu titlu de impozit pentru 10 solde lunare brute acordate în baza art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, plata a 22 de solde brute neimpozabile în baza art. 31 alin. (2) din Legea nr. 138/1999, plata unei dobânzi legale de 35%, reprezentând rata scontului practicat de BNR, aferentă acestor sume începând cu data de 1 octombrie 2000 și până la achitarea integrală.
Prin sentința civilă nr. 227/C din 8 mai 2002 Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul B.M. și a obligat pârâta Direcția Generală a Penitenciarelor să-i plătească 22 de solde lunare nete, dobânda legală reprezentând rata scontului practicată de BNR, aferentă acestor sume începând cu data de 1 octombrie 2000 până la achitarea integrală.
S-au respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 7.902.110 lei reținută cu titlu de impozit și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice București.
împotriva acestei sentințe, Direcția Generală a Penitenciarelor a declarat recurs.
Prin decizia civilă nr. 892/R din 21 august 2002 a Curții de Apel Oradea s-a admis recursul și ca urmare sentința a fost schimbată în parte, în sensul că pârâta a fost obligată să plătească reclamantului contravaloarea a 20 de solde cu aplicarea O.U.G. nr. 138/2000.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii.
împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, care, în temeiul art. 330 pct. 2, teza a II-a C. proc. civ., a susținut că hotărârile recurate au fost pronunțate prin aplicarea dispozițiilor prev. de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, care au fost abrogate indirect prin art. 86 din O.G. nr. 73/1999, care este legea specială în materie de impozit pe venit, că această din urmă normă [art. 5 și art. 6 lit. f)] nu mai prevede expres scutirea de impozit a acestor categorii de drepturi salariale asimilate.
S-a mai arătat că instanța a făcut confuzie între venitul net din salarii și solda netă, primul rezultând din art. 24 alin. (2), iar solda netă din art. 8 al O.G. nr. 73/1999.
Recursul în anulare este fondat.
Reclamantul și-a fondat cererea având ca obiect plata soldei brute și, deci, scutită de impozit, cu lista de "ajutor neimpozabil", pe dispozițiile art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 cu privire la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, care constituie legea generală, cadru în această materie, conținând această excepție, scutirea de impozit.
începând cu 1 ianuarie 2000 a intrat în vigoare O.G. nr. 73/1999 cu privire la impozitul pe venit, care a prevăzut un nou sistem de impozitare și a reglementat expres și limitativ cazurile de scutire de impozit. Aceasta este legea specială în materie de impozite pe venit, care, deci, se aplică, mai ales că abrogă "orice alte dispoziții contrare (art. 86), ceea ce anihilează, sub ambele aspecte, dispozițiile art. 31 alin. (1)-(2) din Legea nr. 138/1999".
Or, în noua normă, cuprinsă în legea specială, aceste venituri (ajutoare) nu sunt incluse la excepțiile privind scutirea de impozite.
Drept urmare, hotărârile recurate fiind pronunțate cu încălcarea esențială a legii, în sensul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., au fost casate, iar acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5451/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5170/2004. Civil → |
|---|
