ICCJ. Decizia nr. 5179/2004. Civil. Rectificare C.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5179
Dosar nr. 30792/1/2004
Şedinţa publică din 26 mai 2006
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. 270 din 7 aprilie 2004, reclamantele S.V.F.S. şi L.O.M. au chemat în judecată Primăria oraşului Pucioasa, solicitând desfiinţarea dispoziţiei nr. 802 din 12 august 2003 emisă de Primar şi obligarea la restituirea în natură a moşiei Zărăfoaia.
Contestatoarele au arătat că sunt moştenitoarele defunctei B.T. care la rândul ei a dobândit prin succesiune o parte din moşia Zărăfoaia.
S-a susţinut caracterul nelegal al dispoziţiei de respingere a notificării, în motivarea căreia s-a reţinut că pentru parte din teren nu a fost dovedit dreptul de proprietate, iar cealaltă parte nu face obiect al Legii nr. 10/2001, întrucât, potrivit sentinţei nr. 322 din 7 mai 1946 a Tribunalului Ilfov s-a dovedit dreptul de proprietate pentru cota de ⅓ din lotul nr. 2 de 15,16 ha şi ¼ din lotul în suprafaţă de 15,16 ha. În plus, s-a arătat că terenul face obiectul Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 270 din 7 aprilie 2004, Tribunalul Dâmboviţa a respins contestaţia ca neîntemeiată.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că reclamantele au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite, doar că restituirea terenului nu este posibilă, având în vedere situaţia acestuia.
Astfel, potrivit evidenţelor agricole ale pârâtei a rezultat că după anul 1945 terenul a fost atribuit în proprietate unor persoane fizice, şi că localitatea Pucioasa fiind necooperativizată, respectivele persoane au folosit terenul neîntrerupt timp de peste 30 de ani.
Referitor la restituirea a 600 pogoane subsol, s-a constatat că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 10/2001 nu includ şi aceste bunuri în categoria celor care să facă obiect al restituirii.
Faţă de împrejurarea că restituirea în natură nu este posibilă şi pe de altă parte, că nu s-au cerut măsuri reparatorii prin echivalent, s-a apreciat asupra caracterului neîntemeiat al contestaţiei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel contestatoarele care au susţinut că în mod greşit instanţa de fond a invocat existenţa uzucapiunii în condiţiile în care acest aspect nu fusese dezbătut, nu făcuse obiectul cererii reclamantelor şi nici nu fusese invocat de intimată prin întâmpinare, încălcându-se astfel prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
De asemenea, s-a arătat că motivarea instanţei de fond cu privire la nesolicitarea despăgubirilor este greşită, putându-se opta pentru măsuri reparatorii în echivalent numai după ce reclamanţii erau informaţi cu privire la imposibilitatea restituirii în natură a imobilului.
Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 997 din 28 septembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că parte din moşia Zărăfoaia, formată din 173 pogoane teren, ce a făcut obiect al notificării, a fost înstrăinată de către autorul reclamantei, iar restul moşiei a fost preluat în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare şi atribuit în proprietate unui număr de 58 cetăţeni ai oraşului Pucioasa.
S-a constatat, potrivit raportului de expertiză topografică efectuat, că terenul a cărui restituire s-a cerut, se identifică în intravilanul oraşului Pucioasa cu categoria de folosinţă curţi-construcţii şi grădini (în suprafaţă de 7740 mp şi respectiv 11070 mp) şi în extravilanul localităţii Pucioasa, în suprafaţă totală de 73.238 mp.
Faţă de situaţia de fapt rezultată în legătură cu terenurile şi faţă de regimul lor juridic, s-a apreciat că sunt aplicabile în speţă dispoziţiile Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 1/2000, iar nu cele ale Legii nr. 10/2001 pe care s-a întemeiat notificarea.
Astfel, terenul fiind preluat în proprietatea statului conform Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, situaţia acestuia este reglementată expres prin dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 18/1991.
De altminteri, parte din moşia „Zărăfoaia", formată din păduri, a făcut obiect al reconstituirii dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr. 1/12000, reclamantelor eliberându-li-se titlul de proprietate nr. 129327/2003.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelantele-reclamante.
Criticile acestora, neîncadrate în drept, au constat în principal, în expuneri de situaţii de fapt, arătându-se că reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 s-a făcut doar pe numele uneia dintre reclamante (S.V.) fiind înlăturate de la reconstituire, în mod nelegal, celelalte două; că terenul agricol extravilan este de fapt, un teren în pantă, nu este arabil şi poate fi restituit în natură, solicitându-se de altfel, restituirea acestuia, conform Legii nr. 247/2005 Titlul I, art. V. Cu privire la terenurile, locuri de casă, din intravilanul oraşului Pucioasa, trebuia să se procedeze însă, la restituirea lor în temeiul Legii nr. 10/2001, nedovedindu-se în ce modalitate acestea au intrat în posesia statului, pentru a putea fi mai departe atribuite altor persoane.
A fost contestată legalitatea titlului statului, susţinându-se că deşi a fost menţionată Legea nr. 187/1945, ca sursă a pretinsului drept de proprietate în patrimoniul statului, la dosarul cauzei nu a fost depusă nici o dovadă din care să rezulte acest lucru.
În ce priveşte invocarea uzucapiunii în favoarea celor 58 de cetăţeni ai oraşului Pucioasa pentru terenurile, locuri de casă ce le-au fost atribuite, s-a susţinut că posesiunea acestora nu putea fi utilă, în condiţiile Codului civil, şi nu putea conduce la dobândirea proprietăţii.
S-a concluzionat în sensul că reclamantelor urmează să li se reconstituie proprietatea asupra 9 ha şi 9600 mp pădure în temeiul art. V, Titlul I din Legea nr. 247/2005, sens în care au şi formulat cerere la Primăria oraşului Pucioasa. Terenul agricol urmează să fie restituit în conformitate cu Legea nr. 18/1991.
În ce priveşte însă, situaţia loturilor de casă din intravilan, acestea fac obiectul Legii nr. 10/2001 şi în mod greşit nu au fost restituite urmare a notificării adresate în condiţiile actului normativ menţionat.
Referitor la motivarea recursului şi pentru a face posibilă examinarea acestuia în cadrul procesual impus de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., Curtea urmează ca, aplicând dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. şi reţinând din expunerea criticilor invocarea unor aspecte de nelegalitate în aplicarea Legii nr. 1/2001, să constate că temeiul cererii de recurs îl reprezintă art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat potrivit următoarelor considerente:
Formulând notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantele au solicitat restituirea în natură a fostei moşii „Zărăfoaia" formată din terenuri agricole, pădure (173 pogoane) şi 600 pogoane subsol.
Actul normativ pe care şi-au întemeiat demersul reclamantele constituie într-adevăr, baza legală pentru restituirea imobilelor preluate abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dar sub rezerva că respectivele imobile să nu facă obiect de reglementare, datorită regimului lor juridic, al altor legi speciale de reparaţie, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000.
În acest sens, art. 8 din Legea nr. 10/2001 prevede că nu intră sub incidenţa acestui act normativ „terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere".
În speţă, instanţele au făcut o corectă aplicare a acestor dispoziţii, atunci când au constatat că, faţă de natura imobilelor a căror restituire au cerut-o reclamantele, valorificarea dreptului pretins de acestea nu poate fi obţinută în cadrul oferit de Legea nr. 10/2001.
De altfel, reclamantele înseşi recunosc prin motivele de recurs că au formulat cerere de restituire a terenului agricol în temeiul Legii nr. 18/1991, iar a suprafeţei de pădure pretinse în temeiul Legii nr. 1/2000, ambele acte normative cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005.
În ce priveşte terenurile intravilane, locuri de casă (aparţinând unui număr de 58 persoane din oraşul Pucioasa), ele de asemenea, nu pot face obiect al restituirii potrivit Legii nr. 10/2001.
Contrar susţinerii recurentelor, care pretind că nu s-a făcut dovada modalităţii în care terenurile respective au trecut în proprietatea statului, la dosar s-au depus titlurile de proprietate prin care aceste persoane au fost împroprietărite, conform reformei agrare, cu loturi din moşia expropriată de la Ş.T. (autorul reclamantelor).
Temeiul preluării acestor terenuri atrage incidenţa dispoziţiilor art. 39 din Legea nr. 18/1991, astfel cum corect a apreciat şi a reţinut instanţa de apel.
- Critica privitoare la uzucapiune, ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate de către cei 58 de cetăţeni ai oraşului Pucioasa şi la faptul că aceştia n-ar fi exercitat o posesie utilă, este lipsită de obiect.
Considerentele deciziei instanţei de apel nu se întemeiază pe un astfel de argument, pentru ca el să constituie motiv de critică în recurs.
Împrejurarea că în motivarea sentinţei fondului se reţine, în subsidiar, şi un astfel de aspect, nu îndreptăţeşte critica din recurs, atâta vreme cât respectivul considerent nu a fost însuşit de către instanţa de apel, a cărei decizie constituie obiect al recursului.
Faţă de cele arătate, criticile formulate au fost găsite neîntemeiate, astfel încât recursul va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele F.S., L.O.M. şi S.S. împotriva deciziei civile nr. 977 din 28 septembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5140/2004. Civil. ANULARE MARCA. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5022/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
