ICCJ. Decizia nr. 5213/2004. Civil. Servitute de trecere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5213
Dosar nr. 11751/2004
Şedinţa publică din 15 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 211 din 27 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi a fost admis apelul declarat de pârâtul C.M. împotriva sentinţei civile nr. 2644/2003 a Judecătoriei Vaslui pe care a modificat-o numai în ce priveşte obligarea reclamanţilor în favoarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
A fost menţinută în rest sentinţa prin care a fost respinsă acţiunea introdusă de reclamantul C.P. ş.a. împotriva pârâtului C.M. având ca obiect, constituirea unei servituţi spre calea publică, pe terenul pârâtului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că, faţă de prevederile art. 274 C. proc. civ. care instituie obligaţia de a suporta cheltuielile de judecată de către partea care cade în pretenţiuni, în mod greşit instanţa de fond a omis acordarea acestora.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs numitul C.S. în calitate de administrator al SC C. SRL Vaslui criticând-o pentru greşita acordare a cheltuielilor de judecată.
În opinia recurentului, pârâtului-intimat nu i se cuveneau aceste cheltuieli în faza instanţei de fond deoarece nu au fost cerute şi totodată, cuantumul acestora este prea mare în raport de munca avocatului depusă în apărarea pârâtului.
Examinând recursul pârâtei prin prisma criticilor formulate se constată că acesta este nefondat iar Decizia curţii de apel este legală şi temeinică.
Astfel, aşa după cum corect a reţinut instanţa de apel, prin concluziile scrise depuse la fond, pârâtul a solicitat cheltuieli de judecată.
În condiţiile în care acţiunea introductivă a fost respinsă, potrivit art. 274 C. proc. civ., pârâtului i se cuveneau cheltuieli de judecată.
Prin urmare, este nefondată critica referitoare la faptul greşitei acordări a ceea ce nu s-a cerut atâta timp cât, din actele de la dosar rezultă contrariul.
Cât priveşte cuantumul acestor cheltuieli, raportat la volumul muncii, al perioadei relativ lungi a procesului şi la onorariul de 6 milioanei lei, se constată că şi în acest caz, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 273 alin. (3) C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, nefiind invocat şi nici dovedit vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C.S. în calitate de administrator al reclamantei SC C. SRL Vaslui împotriva deciziei civile nr. 211 din 27 februarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5220/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5214/2004. Civil → |
|---|
