ICCJ. Decizia nr. 5311/2004. Civil. LG 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5311
Dosar nr. 9793/2004
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 261/2004, Curtea de Apel Alba Iulia a menţinut sentinţa civilă nr. 559/2003 pronunţată de Tribunalul Alba, prin care a fost respinsă cererea reclamantei A.M. de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru instalaţiile şteampuri cu 6 săgeţi, preluate în mod abuziv de către Statul Român ca efect al aplicării Legii nr.119/1948.
Ambele instanţe au menţinut Decizia pronunţată de Primăria Abrud cu privire la notificarea formulată în acest sens de către reclamantă, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut în esenţă că, argumentarea legală reţinută de către instanţa fondului în justificarea hotărârii de respingere, este corectă întrucât reclamanta nu a făcut dovada preluării acestor bunuri şi nici dovada existenţei actuale în materialitatea lor, condiţie obligatorie impusă de prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru acordarea despăgubirilor.
Împotriva deciziei Curţii de Apel a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta A.M., recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei şi admiterea acţiunii sale, aşa cum a fost formulată prin cererea introductivă în instanţă.
În motivarea recursului s-a invocat greşita interpretare şi greşita aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001 de către cele două instanţe, decurgând din faptul că, antecesorii reclamantei au fost proprietari de carte funciară, astfel încât dovada proprietăţii a fost pe deplin făcută. În ce priveşte naţionalizarea, prevederile Legii nr. 119/1948 sunt clare şi de altfel, nici instanţa de apel nu a contestat faptul naţionalizării steampurilor.
În opinia recurentei, acestea sunt bunuri imobile prin destinaţie care, deşi nu sunt prevăzute în mod expres de Legea nr. 10/2001, ca făcând obiect al restituirilor, trebuie restituite deoarece se asimilează cu acele categorii de imobile la care face referire Legea nr. 10/2001.
Examinând recursul recurentei prin prisma criticilor invocate se constată că acesta este nefondat, iar Decizia Curţii de Apel este legală şi temeinică.
Astfel, în mod corect instanţa de apel, în baza extrasului de carte funciară, a constatat că, antecesorii reclamantei, au fost proprietari ai terenului înscris în C.F. 783 Abrud dar fără a avea un drept exclusiv ci un drept de coproprietate alături de titularii înscrişi sub B 14-18.
Asupra acestui teren, dreptul Statului Român nu a fost înscris niciodată, sub nici un titlu, astfel încât, preluarea legală ori abuzivă, în temeiul Legii nr. 119/1948 ori a altei legi, nu a avut loc.
Cum potrivit art. 26, art. 34 din Legea nr. 115/1938, înscrierile în cartea funciară fac dovada existenţei dreptului de proprietate şi al titularului acestui drept, rezultă că reclamanta, nu a făcut dovada preluării imobilului coproprietatea bunicilor săi.
Este adevărat că majoritatea preluărilor prin naţionalizare, expropriere sau fără titlu ulterioare anului 1948 de către stat, nu au fost notate în C.F.
În speţă însă, în condiţiile în care pârâtul a negat preluarea şi deţinerea actuală a imobilelor, o astfel de dovadă era imperios necesară.
În ce priveşte instalaţiile de prelucrare a minereului (steampuri) amplasate pe respectivul teren, instanţele tot în mod corect au constatat că nu s-a făcut dovada preluării lor de către stat şi nici dovada situaţiei juridice actuale a unor astfel de bunuri.
Cum prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 stabilesc faptul că, bunurile imobile prin destinaţie, cum sunt cele în litigiu respectiv, utilaje şi instalaţii, permit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent dar numai în situaţia dovedirii preluării lor efective, cu excepţia cazului în care au fost casate, distruse ori înlocuite şi cum în speţă, nu s-a făcut nici un fel de dovadă în această privinţă, rezultă că, hotărârea Curţii de Apel este legală şi temeinică. Astfel, existenţa actuală a şteampurilor nu a fost probată şi nici situaţia lor juridică ulterioară anului 1948.
Nefiind îndeplinit nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru eventuala modificare ori casare a hotărârii, conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta A.M. (născută J.) împotriva deciziei nr. 261/A din 23 februarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5314/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5276/2004. Civil. Sistare indiviziune. Recurs → |
|---|
