ICCJ. Decizia nr. 5314/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5314
Dosar nr. 9997/2004
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Roşiorii de Vede, prin sentinţa civilă nr. 2575 din 18 noiembrie 2003, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A.A. împotriva pârâţilor A.P. şi A.F. şi drept consecinţă:
- a stabilit hotarul despărţitor dintre proprietăţile părţilor între punctele B-C, marcat cu roşu în care pe schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul V.I., în varianta iniţială;
- a respins capătul de cerere privind revendicarea de către reclamant a suprafeţei de 35 mp;
- i-a obligat pe pârâţi să-i plătească reclamantului, reprezentat convenţional prin A.G., suma de 2.174.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- reclamantul este proprietar al unei suprafeţe de 870 mp, teren situat în intravilanul comunei Peretu, învecinându-se pe latura de est cu terenul proprietatea pârâţilor, de 900 mp;
- cele două proprietăţi au format în trecut o singură curte, iar în toamna anului 2001, pârâţii au amplasat, fără acordul reclamantului, un gard din plasă de sârmă, pe o distanţă de 27,5 m, pornind de la drumul comunal (latura de nord);
- deoarece între cele două proprietăţi nu a existat hotar, iar gardul nu s-a realizat pe toată lungimea lor (15,69 m), expertul nu a putut determina suprafaţa eventual acaparată de pârâţi, astfel că acest capăt de cerere (revendicare a 35 mp), va fi respins;
- măsurătorile efectuate de expert au evidenţiat că nici una din schiţele anexă la titlurile de proprietate ale părţilor nu corespund situaţiei din teren, înregistrându-se la ambele proprietăţi un minus de 40,49 mp;
- în varianta iniţială (acceptată de reclamant) a schiţei la raportul de expertiză, expertul a propus stabilirea liniei de hotar în aşa fel încât ambele proprietăţi să suporte în mod egal minusul de 40,49 mp, suprafaţă trecută în actele de proprietate, reducându-se în consecinţă cu câte 20,24 mp;
- o altă variantă, acceptată de pârâţi, respectă dreptul de proprietate al acestora pentru întreaga suprafaţă de 900 mp;
- alegerea variantei iniţiale este determinată de împrejurarea că titlul de proprietate al reclamantului are o dată anterioară titlului pârâţilor, precum şi de principiul echităţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 876 din 11 mai 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţi, cu motivarea că:
- deoarece reclamantul nu a făcut dovada că pârâţii i-ar fi acaparat vreo suprafaţă, instanţa de fond nu putea admite capătul de cerere privitor la revendicare şi să-i acorde 12,90 mp de teren, cât s-a stabilit de expert că ocupă în plus A.P. şi A.F.;
- acţiunea în grăniţuire are drept finalitate stabilirea prin semne exterioare de hotar a întinderii fondurilor de vecinătate;
- prima instanţă a respectat acest cadru legal, ţinând seama şi de împrejurarea că suprafaţa reală a ambelor fonduri este mai mică decât suprafeţele trecute în titlurile de proprietate;
- în atare situaţie, operaţiunea de stabilire a liniei de hotar presupune şi ajustarea reciprocă a suprafeţelor din actele de proprietate;
- o asemenea ajustare va transforma acţiunea de grăniţuire într-o acţiune în revendicare deoarece diminuarea suprafeţelor trecute în acţiune nu s-a făcut în folosul reclamantului, ci este o consecinţă a situaţiei în teren;
- în speţă nu se pune problema comparării titlurilor de proprietate atâta timp cât nu există nici o porţiune de teren pe care ele să se suprapună;
- împrejurarea că pe latura dinspre stradă părţile au ridicat garduri separate, delimitate printr-o ţeavă metalică, nu justifică trasarea hotarului din acest punct, contestat de reclamant;
- varianta solicitată de apelanţi nu ţine seama de minusul de suprafaţă din titlurile de proprietate şi ar duce la întregirea suprafeţei lor cu o porţiune din terenul părţii adverse.
Pârâţii au declarat recurs prin care au susţinut că ambele hotărâri sunt greşite deoarece încalcă prevederile art. 480 C. civ. şi art. 584 C. civ. şi conţin dispoziţii contrare, iar instanţele au acordat mai mult decât s-a cerut.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ., recurenţii au arătat că:
- instanţele de fond şi apel au respins capătul de cerere privitor la revendicare dar practic le-au luat 37,94 mp, faţă de 35 mp solicitaţi de reclamant şi astfel, le-au diminuat suprafaţa de 911 mp trecută în actul de proprietate (şi recunoscuţi de adversar) la 879,76 mp;
- în justificarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că titlul de proprietate al reclamantului este preferabil titlului lor de proprietate, în timp ce instanţa de apel a considerat că realitatea faptică impune ajustarea reciprocă a suprafeţelor trecute în aceste titluri;
- o asemenea „ajustare" încalcă însă art. 480 C. civ. şi art. 584 C. civ., instanţele nefiind investite cu o cerere de anulare sau constatare a nulităţii titlurilor de proprietate.
Criticile sunt nefondate deoarece:
- nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut şi nici nu s-a aplicat greşit legea atâta timp cât instanţele au respins capătul de cerere privitor la revendicare, iar diminuarea suprafeţelor de teren trecute în titlurile de proprietate reprezintă consecinţa măsurătorilor efectuate pentru stabilirea liniei de hotar şi verificarea pretinsei acaparări a 35 mp, este determinată ca realitate faptică şi afectează în mod egal toate părţile implicate;
- motivarea deciziei instanţei de apel diferă oarecum pe motivarea sentinţei dar nu este contradictorie şi nu contrazice dispozitivul.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâţii A.P. şi A.F. împotriva deciziei nr. 826 din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5324/2004. Civil. Obligaţia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5311/2004. Civil. LG 10/2001. Recurs → |
|---|
