ICCJ. Decizia nr. 5404/2004. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5404
Dosar nr.21525/2004
Şedinţa publică din 17 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 martie 2004, reclamantul T.N. a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe D.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 248.262.924 lei, reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei a sumei de 38.760.800 lei, stabilită în sarcina acesteia prin hotărâre irevocabilă în cauza având ca obiect partaj.
Prin sentinţa nr. 869 din 5 mai 3004, reţinând că reclamantul a timbrat cererea cu 37.000 lei timbru judiciar şi 300.000 lei taxă judiciară de timbru şi a precizat că nu a obţinut scutire de obligaţia timbrării şi nici nu are posibilitatea de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 13.795.516 lei, Judecătoria Roman, invocând dispoziţiile art. 35 alin. (1) şi (5) din Ordinul nr. 760/C/1999 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 146/1997, a anulat cererea de chemare în judecată, ca insuficient timbrată.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 1380 din 22 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanţe, reţinând aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 20 pct. 3 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamantul T.N. a declarat recurs, criticile privind greşita aplicare a legii.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamantul a investit instanţa de judecată cu o acţiune având ca obiect actualizarea sultei cu rata inflaţiei şi obligarea pârâtei-debitoare la plata sumei reprezentând valoarea corecţiei.
Reclamantul a arătat că prin hotărârea irevocabilă de partaj nu s-a dispus corecţia sultei cu indicele de inflaţie la data executării efective a obligaţiei de plată, aşa încât nu s-a putut face aplicaţia art. 3712 alin. (3) C. proc. civ., la data plăţii efective a sumei de 38.760.800 lei cu titlu de sultă.
Drept urmare, reclamantul a sesizat instanţa de judecată cu cererea de actualizare.
Instanţa de fond a dispus timbrarea cererii la valoare.
Or, reclamantul nu a sesizat instanţa de judecată cu o nouă pretenţie, ci cu actualizarea cu rata inflaţiei a unei obligaţii de plată stabilită anterior irevocabil în sarcina pârâtei.
Astfel, reactualizarea cu rata inflaţiei a unei obligaţii de plată, neîndeplinită în termenul stabilit, nu reprezintă pierdere pentru debitor şi nici câştig pentru creditor ci o exactă îndeplinire a obligaţiei, conform art. 1073 teza I C. civ., aşa încât cererea de obligare la plata sumei reprezentând corecţia cu rata inflaţiei nu poate fi apreciată ca o pretenţie nouă.
A interpreta altfel ar însemna, inechitabil şi fără temei legal, a decide în sensul localizării în patrimoniul creditorului, în expresie bănească, culpa debitorului constând în rea credinţă.
Ca atare, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că cererea reclamantului este supusă taxei judiciare de timbru în condiţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
În raport de împărţirea riguroasă a cererilor, sub aspectul timbrării, în cereri evaluabile în bani şi în cereri neevaluabile în bani, iar acestea din urmă determinate limitativ pe categorii de litigii, între care cele de natura litigiului cu care reclamantul a investit instanţa de judecată nu se regăseşte, coroborat cu neincidenţa în cauza dedusă judecăţii a unei scutiri după persoană sau obiect al cererii, acţiunea promovată de reclamantul menţionat era supusă taxei judiciare de timbru prevăzute de art. 13 din Legea nr. 146/1997.
Or, în raport de acest text obligaţia de timbrare se constată a fi îndeplinită de către reclamant.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 312 şi art. 314 raportat la art. 313 teza I C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa hotărârile atacate şi va trimite dosarul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, în vederea judecării în fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul T.N. împotriva deciziei nr. 1380 din 22 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bacău pe care o modifică, admite apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei civile nr. 869 din 5 mai 2004 a Judecătoriei Roman pe care o desfiinţează şi trimite cauza la Judecătoria Sfântu Gheorghe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5437/2004. Civil. Servitute. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5329/2004. Civil. Acţiune anulare act. Recurs → |
|---|
