ICCJ. Decizia nr. 5437/2004. Civil. Servitute. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5437
Dosar nr. 11780/2004
Şedinţa publică din 20 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 21 aprilie 2003, reclamanţii A.I. şi A.N. au chemat în judecată pe pârâta I.F., pentru ca prin sentinţa ce instanţa va pronunţa s-o oblige pe aceasta din urmă să zidească cele 6 ferestre, situate la nordul casei sale, să schimbe geamurile de la baia imobilului, în partea de est a casei reclamanţilor şi să înceteze a mai urmări casa proprietatea acestora.
În motivarea acţiunii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 612, art. 613 C. civ., reclamanţii au arătat că pârâta şi-a construit casa cu ferestrele orientate spre imobilul proprietatea acestora, aşa încât la parterul imobilului sunt 2 geamuri în suprafaţă de 1,60 m/1,80 m, un geam la baie de 0,60 m/0,40 m, iar la etaj sunt 3 geamuri de 1,60/1,80 m, precum şi un geam la baie de 0,60 m/0,40 m şi că picătura de la acoperişul pârâtei cade pe proprietatea acestora, îngrădindu-le şi încălcându-le zilnic dreptul la intimitate.
La termenul de judecată din 4 iunie 2003, reclamanţii au renunţat la capătul de cerere privind încetarea urmăririi activităţii de zi cu zi a reclamanţilor de către pârâtă.
Ulterior, aceştia şi-au precizat cererea de chemare în judecată arătând că obiectul acţiunii îl constituie zidirea celor 6 ferestre, care sunt situate pe peretele dinspre nord al casei pârâtei şi schimbarea acelor ferestre pe partea de est a casei, unde este grădina pârâtei, nu şi servitutea picăturii streşinilor.
Prin sentinţa civilă nr. 3813 din 19 noiembrie 2003, Judecătoria Târgovişte a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată.
A dispus obligarea pârâtei la zidirea ferestrei de la baie şi mutarea acesteia pe zidul dinspre est, precum şi construirea unui panou (parapet) din lemn sau metal, având dimensiuni de 1,65 m x 1,10 m, depăşindu-se spre baie cu 40 cm, situat la o distanţă de 0,50 m de perete, conform schiţei din raportul de expertiză.
A respins cererea de zidire a celorlalte ferestre de către pârâtă.
A luat act de renunţarea reclamanţilor la judecarea capătului de cerere referitor la încetarea urmăririi casei reclamanţilor de către pârâtă.
A admis în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, în sensul că a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamanţi a sumei de 1.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut concluziile raportului de expertiză care arată că, la imobilul aparţinând pârâtei, pe partea dinspre hotarul despărţitor al proprietăţilor, au fost construite mai multe ferestre, situate la parter şi la etaj, care au restrâns dreptul de a deschide ferestrele de la proprietatea reclamanţilor.
Ca atare, au fost încălcate dispoziţiile art. 612 C. civ., care prevăd că „nimeni nu poate avea vederea sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea, asupra proprietăţii îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanţă de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi în proprietatea vecină.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A.I. şi A.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că din probele administrate instanţa a omis a avea în vedere următoarele aspecte:
- că ferestrele imobilului pârâtei au fost construite la o distanţă mai mică decât prevede legea, şi anume 1,90 m faţă de gardul sau zidul despărţitor de proprietatea vecină;
- că datorită apropierii sub limita distanţei legale de la ferestrele imobilului pârâtei se poate vedea direct în gospodăria reclamanţilor;
- că imobilul pârâtei este mult mai înalt decât cel al reclamanţilor şi fiind construit foarte aproape de acesta se poate auzi şi vedea de la ferestre, direct în imobilul reclamanţilor, impietând asupra dreptului la intimitate al reclamanţilor în propriul imobil;
- că au fost ignorate înscrisuri, respectiv adresa emisă de Primăria comunei Lucieni nr. 1017 din 25 februarie 2003 în care se precizează că „locuinţa pârâtei este situată necorespunzător faţă de linia de proprietate, respectiv 0,50 m, iar ferestrele au vedere spre vecini" şi totodată, că atât prin ferestrele aflate la faţada casei, cât şi prin ferestrele care sunt amplasate pe partea de est a locuinţei sale, pârâta are posibilitatea de aerisire a camerelor;
- că au fost omise a se analiza toate concluziile raportului de expertiză.
Prin Decizia nr. 409 din 18 februarie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi.
Expertiza tehnică construcţii civile şi industriale a avut ca obiective: identificarea celor şase ferestre ce fac obiectul servituţii; stabilirea dimensiunilor, a destinaţiei acestora, cu luarea în considerare a prevederilor art. 612, art. 613, art. 614 C. civ.; stabilirea distanţei de la ferestre la linia de hotar; determinarea posibilităţilor schimbării ferestrelor pe partea de est a casei pârâtei, fără cauzarea de prejudicii asupra construcţiei acesteia, iar pe baza măsurătorilor şi constatărilor efectuate s-au stabilit dimensiunile ferestrelor.
În acest sens, s-a arătat că, în cadrul parterului: la baie, acestea sunt de 0,60 m x 0,40 m; la bucătărie 1,15 x 1,10 m, la cameră 1,45 m x 1,10 m.
Distanţele faţă de hotar au fost determinate, astfel: la baie 1,40 m, cu 50 cm mai puţin decât normal, 1,90 m (art.612 Cod civil).
La bucătărie: 70 cm, cu 1,20 m mai puţin decât normal – 1,90 m (art. 612 C. civ.).
La cameră: 50 cm, cu 1,40 m mai puţin decât normal – 1,90 m (art. 612 C. civ.).
Totodată au fost stabilite dimensiunile, astfel: la baie 0,60 m x 0,40 m; la bucătărie 1,15 m x 1,10 m; la cameră 1,45 m x 1,10 m şi s-a apreciat că este posibilă schimbarea ferestrelor de la baie, şi s-a propus demontarea ferestrei cu dimensiunile de 0,60 m x 0,40 m amplasată la baie, zidirea golului rămas, spargerea zidului de la baie dinspre est cu dimensiunile de 0,60 m x 0,40 m şi montarea ferestrei demontate.
Răspunzându-se şi la obiecţiunile aduse de reclamanţi raportului de expertiză s-a învederat că, în conformitate cu schiţa în detaliu ce este anexată la raportul de expertiză, fereastra de la baia pârâtei se va muta din locul existent, în partea de est şi, prin fereastra de la bucătărie, pentru a se împiedica nerespectarea distanţei legale, se va construi un paravan, din lemn sau metal, având dimensiunea de 1,65 m x 1,10 m, depăşindu-se spre baie cu 40 cm.
În acest fel, vederea către imobilul reclamanţilor se va închide, iar panoul poate fi montat şi pe gard, paralel cu casa.
S-a concluzionat că, de la etajul imobilului pârâtei nu se poate vedea în curtea reclamanţilor, deoarece înălţimea fânarului nu permite acest lucru.
Din măsurătorile de pe teren a rezultat şi că streaşina fânarului depăşeşte hotarul către pârâtă, dar şi streaşina pârâtei depăşeşte hotarul către reclamanţi. Cum, prin încheierea de la 12 noiembrie 2003, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că nu solicită a se reglementa servitutea picăturii streşinilor, instanţa de apel a ţinut cont de această manifestare de voinţă a reclamantei ce se înscrie în principiul disponibilităţii.
Instanţa de apel şi-a motivat soluţia respingerii acestei căi de atac, având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate efectuat în cauză.
Decizia nr. 409 din 18 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti a făcut obiectul exercitării de către reclamanţi a recursului declarat împotriva acestei hotărâri şi au fost reiterate criticile din apel, referitoare la netemeinicia hotărârii, în ceea ce priveşte concluziile reţinute de instanţă în urma aprecierii juste cu expertiză tehnică ştiinţifică de specialitate.
Astfel s-au adus critici vizând admiterea în parte a acţiunii, reproşându-se instanţei că nu a dispus zidirea tuturor celor 6 ferestre de la imobilul pârâtei, s-a insistat în nesoluţionarea capătului de cerere privind „încetarea urmăririi imobilului reclamanţilor de către pârâtă; s-a invocat omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra: procesului-verbal întocmit cu ocazia efectuării cercetării locale, în ceea ce priveşte amplasarea ferestrelor de la imobilul pârâtei, nu s-a ţinut cont de faptul că, astfel cum a concluzionat raportul de expertiză, imobilul pârâtei este mult mai înalt decât imobilul reclamanţilor, nu s-a avut în vedere că pârâta are posibilităţi de aerisire a camerelor de la etaj şi parterul clădirii, că imobilul pârâtei a fost construit la o distanţă mai mică decât cea prevăzută de lege, de 1,90 m faţă de gardul sau zidul despărţitor de proprietatea vecină şi că au fost interpretate greşit de către instanţe prevederile art. 612, art. 613, art. 614 C. civ.
Referitor la motivele de recurs ce critică netemeinicia, este de precizat că acestea nu pot fi examinate de instanţă, întrucât pct. 11 al art. 304 C. civ. a fost abrogat prin dispoziţiile OUG nr. 138/2000, iar „hotărârea întemeiată pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor" nu mai constituie un motiv de casare.
Cât priveşte criticile încadrate de recurenţii A.I. şi A.N. în art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., nici aceste motive nu pot fi primite.
Deşi reclamanţii sunt nemulţumiţi că instanţa nu s-a pronunţat asupra petitului privind „încetarea urmăririi imobilului acestora de către pârâţi", motivul de recurs întemeiat pe această critică este nefondat, întrucât la termenul din 4 iunie 2003, aceştia au renunţat la judecarea capătului de cerere, iar instanţa în mod legal a dat eficienţă principiului disponibilităţii procesului civil (fila 24 dosar nr. 2099/2003), luând act de această manifestare de voinţă a reclamanţilor.
Nici motivul încadrat de reclamanţi în pct. 9 al art. 304 din acelaşi cod nu este pertinent, întrucât instanţa a avut în vedere prevederile art.612, 613, 614 C. civ., şi-a motivat soluţia de admitere în parte a acţiunii în conformitate cu aceste texte de lege, iar raportul de expertiză construcţii tehnice de specialitate (construcţii civile) a stabilit dimensiunile şi destinaţia ferestrelor de vedere la imobilul pârâtei cu aplicarea corectă a acestora (a se vedea pct. b al art. 3. Obiectivele expertizei, filele 52-53 dosar nr. 2099/2003 al Judecătoriei Târgovişte).
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul reclamanţilor, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A.I. şi A.N. împotriva deciziei nr. 409 din 18 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată, faţă de intimata I.F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5479/2004. Civil. Anulare contract de... | ICCJ. Decizia nr. 5404/2004. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
